Ingerul decazut (III)

5. In gondola timpului


Au trecut ani de la acea noapte in care Malachai a decis sa intervina si sa ii salveze viata Valeriei. Fetita de alta data a devenit acum o domnisoara in toata firea, admirata de toti gentlemenii tinutului, vazuta ca o partida ideala pentru maritis, frumoasa si mai ales foarte bogata, visul oricaror parinti de baiat. Ea insa nu parea sa acorde niciunui curtezan o atentie deosebita. Dansa la baluri cu ei, dar niciunul nu era acolo, in inima ei.
Era balul anului, organizat an de an de Ducesa de Burgoise, cel mai asteptat eveniment din tinut. Era momentul in care domnisoarele isi etalau cele mai frumoase tinute si bijuterii pentru a atrage privirile domnilor, a intra in gratiile lor. Valeria a iesit pe o terasa a palatului. In urma lasase o serie de promisiuni ca la intoarcere va acorda cate un dans fiecaruia din ei. Se aseza pe un scaun privind cerul instelat. Era cald afara, o atmosfera placuta.
- Esti in centrul atentiei Valeria, vedeta balului. Frumusetea ta a atras atentia tuturor. Nu mai esti fetita aceea plapanda pe care am cunoscut-o eu la inceput. Esti o adevarata domnsoara acum.
- Malachai.... simteam ca nu mai rezist, m-am saturat de aceste baluri, spuse Valeria ridicandu-se din scaun si sarind in bratele ingerului. Mi-a fost asa dor de tine, pe unde ai umblat ?
- Serios, ti-a fost dor de mine ? Nu am lipsit decat doua zile.
- Sunt obisnuit cu tine, sa fii langa mine, sa te stiu langa mine, sa aud glasul tau, sa fiu cicalita de tine pentru ca nu am grija de mine, stii tu, toate acele lucruri pe care le faci tu.
- Multumesc, acum sunt un inger cicalitor...
- Taci , esti ingerul meu, Malachai. Asa de mult comentezi uneori insa, imi vine sa te strang cu mainile mele de gat. Mi-a fost de tine, nu mai suport aceste baluri, toti acesti curtezani care imi dau tarcoale, incearca sa ma seduca.
- Ce pot sa spun, se vede cat de mult iti displace sa dansezi cu ei, sa cochetezi, ma mir ca ei nu remarca asta, scumpa mea.
- Ironia asta a ta, imi displace profund. Si nici nu ma lua cu acel scumpa mea, te rog. As putea crede ca esti gelos, dragul meu.
- Nu-s gelos, nu vad de ce as fi gelos pe cineva in legatura cu tine, scumpa mea.
- Esti insuportabil uneori, dar m-am obisnuit cu tine. Acum nu mai comenta si tine-ma in brate, ingeras rau !!!
Machai nu mai apuca sa spuna nimic, Valeria ii sari in brate si il tinu strans, ii simtea bataile inimii. Si lui i-a fost dor de ea, tare dor. Fara sa simta, acel copil, acum o adevarata domnisoara ii devenise din ce in ce mai draga, prezenta ei ii facea placere, se simtea altfel cu ea. Barbatii din jurul ei, cei care roiau si ii faceau curte ii erau toti antipatici, i-ar fi sters de pe fata pamantului. Oare sa fie adevarat, era gelos ? Nu, nu avea cum, el era un inger, iar ea om. Astfel de relatii erau interzise. Totusi, ce simtea pentru ea, oare ?
-Acum trebuie sa ma reintorc la bal, dar nu o sa mai stau mult si datorita unor dureri de cap o sa plec acasa, ne vedem acolo, nu?
-Da, bineinteles. Distractie placuta in continuare cu acei insi..
-Esti gelos !!!
Valeria se intoarse iar la bal lasandu-l pe Malachai pe terasa. Acesta se gandea la ea, parca ieri a salvat-o de la cadere din acel copac, iar acum, este o adevarata domnisoara de o frumusete si inteligenta. Cu zambetul ei seducator putea avea la picioare pe cel mai frumos dintre tinerii tinutului. Cum au trecut anii, nici macar nu a simtit alaturi de ea asta. Pentru el oricum anii treceau altfel, dar acesti ani, petrecuti cu Valeria, au fost unii deosebiti. S-a simtit ... fericit. Da, asta era cuvantul potrivit, fericit. Fericit dupa atata vreme, linistit. Totusi, acum era un alt tip de fericire, ceva era schimbat.
Cat timp Malachai se gandea la toate aceastea, ceva , ca o umbra se strecurase pe terasa si il observa atent. In cele in urma, rosti:
-Malachai, fratele meu. Bine te-am regasit, a trecut multa vreme de cand nu te-am mai vazut.
Auzindu-si numele, Malachai se intoarse spre locul de unde venea glasul. Vazand cine ii rostise numele, ramase cateva secunde fara replica. Nu o mai vazuse de atata timp, iar acum ii aparuse din nou in calea sa.
-Anaita... au trecut cateva mii de ani de cand nu ne-am mai vazut.De fapt, ultima data cand ne-am vazut, erai printre acei ingeri care ma considerat nedemn sa mai stau cu voi, gandurile mele fiind pacatoase, un sacrilegiu la adresa Creatorului.
-Da, asa este. Faptul ca nu m-ai vazut, nu inseamna ca nu stim ce ai mai facut. Niciodata nu te-am pierdut din vedere, esti fratele nostru pana la urma, chiar daca unul ratacit.
-Ratacit ? Da, a trecut atata timp ca am uitat pentru moment ce parere aveai despre mine, ceea ce gandesc eu. Pana si tu mi-ai intors spatele dupa ce am plecat din Paradis, cea in care am avut cea mai mare incredere, cea mai apropiata dintre ingeri. Nu a mai contat nimic pentru tine, nu am mai contat.
-Ai contat, dar Creatorul conteaza si mai mult, El este totul. Oricat de drag mi-ai fi, daca mi s-ar spune ca trebuie sa pun capat existentei tale as face-o fara sa ezit, daca asta ar fi voia Lui.
- Sa lasam aceste discutii, spune-mi de ce esti aici, dupa atata timp. Ce vrei de la mine ?
- Datorita relatiei dintre noi, aici Anaita cobora vocea, parca vrand ca acele cuvinte sa ramana doar pentru ea, am fost aleasa sa iti transmit un mesaj. Las-o pe Valeria in pace, vezi-ti de drumul tau. Relatia voastra este una nepotrivita ca sa spun asa.
- Cum nepotrivita, ce le pasa lor ce fac eu ??? Nu au dreptul sa se amestece in viata mea, nu vad cu ce anume am gresit, ce i-ar deranja..
- Stii foarte bine parerea noastra, a Cretorului despre relatia dintre oameni si ingeri. Pamantul a mai fost odata curatat de creaturile rezultate in urma uniunii dintre ei, nu o sa mai asteptam atata timp, taiem raul din radacina. Inca ceva, ce ti-am transmis nu este o rugaminte, ceva negociabil. Las-o in pace pe Valeria, dispari din viata ei sau..
- Sau ce?
- Stii bine ce se va intampla, nu e nevoie sa mai repet eu, Malachai. Oricum, ma bucur ca te-am revazut, nu te-ai schimbat, tot la fel de aprig ai ramas, ai acea sclipire in ochii tai atat de draga mie, care m-a fascinat mereu. Nu fii egoist, gandeste-te si la ea, la consecintele faptelor tale. La revedere, dragul meu.
Dupa plecarea Anaitei, Malachai ramase singur acolo, pe terasa. Multe ganduri ii treceau prin cap, aceasta vizita si mai ales mesajul primit il luasera pe neasteptate. Ce sa faca, toata viata lui de pana acum cu Valeria se naruia precum un castel de nisip peste care venise un val. Ce sa faca oare, mesajul primit era destul de clar. Sa o puna in primejdie, sa continue sa fie alaturi de ea sau sa plece. Ce sa faca, asta era intrebarea care il rodea, ii preocupa. Discutia cu Valeria urma sa fie una importanta, mult mai importanta decat ar fi crezut el.

6. Doar in basme

Valeria era nerabdatoare sa il vada pe Malachai, dorea sa ii spuna decizia lui. Se seturase de acele baluri interminabile, trebuia sa faca fata atator gentlemeni care o curtau dorind mana ei. Averea familiei reprezenta o motivatie mai mult decat suficienta pentru asta, putini dintre ei apreciau si femeia. Nu mai venea acel inger gelos, timpul se scurgea tare greu acum.
- Buna seara, domnita. Bine v-am regasit. Avem ceva important de discutat.
Valeria ramase blocata, era ceva schimbat la el, nu il mai recunoastea. Ceva nu era cum trebuia, era schimbat.
-Si eu am ceva important sa iti spun.
-O sa incep eu, daca nu te superi, domnita. M-am gandit mult si am decis ca e timpul sa plec in lume, sa o colind. Ai crescut indeajuns acum, nu mai ai nevoie de mine, nu mai ai nevoie de un inger pazitor. Cand te-am intalnit erai o copila, acum esti o femeie deja. Gata, trebuie sa te las sa-ti iei zborul ca sa spun asa.
- Ce tot spui, ai innebunit, cum sa pleci ?!!? Nici sa nu te gandesti la asta, nu te las. Asta doream sa iti spun. Te iubesc Malachai, te iubesc !!! Intelege asta, renunta la nebunia asta cu separarea. Vreau sa plecam undeva in lume , am suficienti bani primiti mostenire de la mama mea, banii mei. O sa mergem undeva amandoi, departe de toata nebunia asta, sa fim doar noi doi. Te iubesc Malachai, vreau sa fiu cu tine !!!
- Esti doar o copila prostuta !!! Eu sunt un inger iar tu un om. Nu suntem la fel, Valeria.
- Nu conteaza ce esti tu, ce sunt eu. Stiu ca te iubesc mai mult decat orice in lumea asta, vreau sa fiu cu tine, nu conteaza nimic altceva.
Intr-o secunda Malachai a fost langa Valeria, mana lui strangea gatul ei delicat:
-Asculta-ma bine, nu o sa mai repet a doua oara. Nu stiu de unde si pana unde ti-ai inchipuit ca eu as manifesta pentru tine ceva mai mult decat un interes pur platonic, ai fost cobaiul meu, micul meu soarece de laborator cu ajutorul caruia am incercat sa intru in mintea voastra, sa vad ce anume ganditi voi oamenii. Crezi ca as putea simti ceva pentru tine, o fiinta inferioasa mie ? Eu sunt un inger, tu o simpla femeie, un om. Asa ca trezeste-te la realitate, lasa fanteziile tale cu noi doi impreuna. Experimentul s-a terminat, nu mai am nevoie de tine. Am incercat sa fiu cat mai delicat, dar vad ca nu se poate altfel.
Valeria il privea ingrozita pe Malachai, niciodata nu se purtase asa cu ea, atat de crud, rau, violent. Simti cum obrajii sunt acoperiti cu lacrimi, iar gatul o durea, dar aceasta durere nu se putea compara cu ceea ce simtea in inima ei. Toate visele sale se spulberau, era goala pe dinauntru. Isi dorea sa dispara de pe fata pamantului in acele momente. Il iubea atat de mult, crezuse ca si el o iubeste, iar acum ii spunea asta. Ochii lui sticleau, erau plini de ura, o facea sa sufere, atat fizic cat mai ales sufleteste. Treptat, durerea ei se tranforma in ura, il ura pentru tot ce ii spusese, ura fiecare secunda petrecuta alaturi de el. Malachai isi lua mana de pe gatul ei, aceasta era usor vanat de la stransoare. Valeria se aseza pe pat, uitandu-se la el:
- Ai spus ca vrei sa pleci, pleaca. Te urasc, urasc ceea ce mi-ai facut, cum te-ai jucat cu mine precum un sobolan, nu-s jucaria nimanui. Mai bine ma lasai sa mor decat sa faci tot ceea ce ai facut din mine. Te urasc, nu-mi vine sa cred ca te-am putut iubi, nu am vazut cata rautate este in tine, ceea ce vrei de fapt. Mi-e sila de tine , prezenta ta imi face scarba. Pleaca, acum !!!
- Adio, domnita. Ma bucur ca ti-ai venit in fire si ai vazut ceea ce a fost intre noi, ti-ai dat seama de nu era decat o iluzie ceea ce credeai tu.
Spunand aceastea disparu din camera lasand-o singura pe Valeria. Aceasta se prabusi in pat plangand incetisor. Avea sa fie o noapte lunga pentru ea, la fel si zilele ce urmau. In cele din urma adormi, scapand pentru cateva ore de durerea pe care o simtea.
Intreaga noapte Malachai si-o petrecu sub copacul unde incepuse totul, acolo de unde, cu ani in urma salvase o fetita din ghearele mortii. Era furios, furios pe cei care il obligasera sa o faca pe Valeria sa sufere, pentru prima data in viata lui isi ura fratii. A fost fericit, iar ei i-au luat asta. Sa fie blestemati, toti. Fiecare lacrima varsata de ea o simtise ca pe o lovitura de pumnal in inima. Privirea ei dezamagita, apoi ura din ochii sai, ii apareau in mintea sa. Toata fiinta sa parca era strapunsa de mii de cutite. O stia prea bine, nu era alta solutie. Daca i-ar fi spus totul, adevarul, nu ar fi renuntat la el. O iubea, acum stia asta mai mult decat oricand. Ce ironia, si-a dat seama de ceea ce simtea pentru Valeria acum cand totul era terminat intre ei, cand il toata iubirea ei se transformase in ura.
- Multumesc Valeria, multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine, pentru iubirea ta. Odata, poate o sa ma poti ierta pentru ceea ce ti-am facut. Sa fii fericita, asta iti doresc. Sper sa gasesti pe cineva care sa te faca fericita asa cum meriti, cum nu am putut eu sa te fac, asa cum imi doream. Te iubesc, mereu vei fi in inima mea. Adio, Valeria.


In loc de epilog

70 de ani au trecut de la acea seara in care Valeria si Machalai si-au spus adio. Valeria s-a casatorit cu unul din cei care ii faceau curte, unul dintre cei mai frumosi curtezani. Acesta o va iubi toata viata lui, tratand-o ca pe o regina, regina inimii sale. Impreuna vor avea 3 copii, iar acestia la randul lor alti copii, astfel incat a ajuns sa fie conducatoarea unei familii destul de numeroase. Conducand-o cu o mana de fier invelita intr-o manusa de catifea, familia ei va deveni una din cele mai influente din tara. Acum insa se afla in casa unde a copilarit, in vechea ei camera. Simtea ca sfarsitul este aproape asa ca isi dorea sa fie aici. Din toate proprietatile pe care familia ei le detinea aceasta era cea mai draga ei. Era casa in care a crescut, unde si-a petrecut unii dintre cei mai frumosi ani alaturi de el, ingerul ei, Malachai. Statea in pat gandindu-se la tot ce s-a intamplat, bune si rele. Tinea ochii inchisi incercand sa vizualizeze aceste amintiri.
In acest timp, pe nesimtite, o umbra o privea dintr-un colt de camera. Valeria, copila de odinioara, devenita apoi domnisoara, era acum la sfarsitul vietii sale. desi batrana, inca avea acea stralucire de odinioara, inspira acea putere, hotarare atat de dragi lui. Cati ani au trecut, cate s-au schimbat. Desi i s-a spus sa stea departe de ea, din cand in cand o mai revedea pe ascuns. A fost acolo cand s-a maritat, cand a nascut, la inmormantarea sotului ei si la alte momente importente. Era tare mandru de ea, de tot ce a relizat. Datorita ei a cunoscut dragostea, a vazut partea buna a oamenilor asa cum nu o mai vazuse pana atunci.
- Buna, Valeria.
-Malachai... visez cumva, e doar o iluzie precum insetatul vede in desert, la orizont, oaza salvatoare ? Esti doar plasmuire imaginatiei mele, nu esti aici cu adevarat.
- Sunt aici, nu visezi, nu-ti imaginezi. Am venit sa te vad, iubirea mea.
- Iubirea mea... niciodata nu mi-ai mai spus asa pana acum, nu am auzit aceste dulci cuvinte din gura ta. Si cat doream sa le aud, atat de mult. Mi-ai fi dat jumate din viata pentru ele, pentru ca noi doi sa fim impreuna.
- Nu a fost sa fie, sa avem povestea noastra de amor fericita. Povestile acestea sunt doar povesti, atat de putine in realitatea.
- Mi-a spus Anaita ce s-a intamplat, de ce ai plecat.
- Anaita, ai discutat cu ea ?
- Da, a aparut la cateva luni dupa ce ai plecat. Nu stiu de ce, ce a facut-o sa faca asta, sa-mi spuna motivul plecarii tale. Poate ca nu a vrut sa te mai urasc asa de mult. Ceva ma face ca tine la tine intr-un mod special, desi nu vrea sa arate asta. Cat te-am urat in acel timp, cat ti-am blestemat numele, fiecare amintire cu tine ma durea mai mult decat o mie de cutite infipte in inima mea. Niciodata nu am urat pe cineva asa. Te rog sa ma ierti pentru asta, pentru tot ce am gandit atunci.
- Nu am de ce sa te iert, dragostea mea. Tu trebuie sa ma ierti pentru tot ce ti-am spus, pentru Iadul in care te-am aruncat. Iarta-ma iubire mea, nu am vazut alta cale sa ma despart de tine. Poate ca sunt un las, ca nu te-am luat sa fugim in lume, dar odata si odata, visul nostru ar fi fost sfaramat, iar pedeapsa mai crunta decat iti poti imagina. Nu puteam sa risc sa patesti ceva, soarta mea nu conta, dar a ta DA.
- Mi-am iubit sotul, pe John. Dar nu l-am iubit cum te-am iubit pe tine, iar el a simtit asta, simtea ca cineva era acolo, mai mult in inima mea decat el. A fost un sot minunat, nu am ce sa ii reprosez. Nu am putut sa ii intorc insa iubirea, dragostea lui. Sper sa ma fi iertat pentru asta, e pacatul meu fata de el. Pe unul din baietii mei l-am numit Malachai, fiecare generatie din familie are cate un copil cu numele tau. A fost cadoul meu pentru tine, pentru tot ce mi-ai oferit, modul in care am incercat sa te "leg" de familia mea.
-Multumesc. Sa stii, am fost langa tine in multe momente din viata ta, doar ca nu am lasat sa ma vezi. Cand te-ai maritat, am simtit cum mi se frange sufletul. M-am rugat sa te faca fericita insa, asa cum meritai, cum imi doream eu sa te fac.
- Sa stii, de multe ori simteam ca esti acolo, te-am simtit acolo atunci. Credeam ca e doar impresia mea, o dorinta interzisa. Malachai, sfarsitul meu este aproape. Ai simtit asta, probabil ca vreun Colector imi da deja tarcoale. Sa stii ca te-am iubit, ca nu mi-e frica de moarte. Mi-am trait viata cu bune si cu rele, am iubit, urat, facut lucruri bune, mai putin bune. Mereu am vrut sa traiesc o viata, sa fac lucruri care sa te faca sa iubesti oamenii, sa vezi ca au ceva bun in ei, merita existe. Te-am iubit Malachai, nicio secunda nu am incetat sa te iubesc, sa nu uiti asta, te rog. Cand trupul meu va fi demult doar oase, sa raman in memoria si inima ta ca si ceva frumos la care sa te gandesti cu placere. Vreau sa fiu nemuritoare pentru tine, sunt egoista, dragostea mea.
- Nu esti egoista, esti indragostita. Nu o sa te uit, odata si odata, tot ne vom revedea iubirea mea, iti promit asta. Mereu vei fi cu mine, ai fost din prima clipa in care te-am cunoscut, Valeria.
- Ma simt asa de obosita, mi se inchid ochii. Nu pleca de langa mine, stai cu mine pana la sfarsit, te rog.
- O sa stau iubire, sunt langa tine, aici. Te tin in bratele mele, stai linistita. Te iubesc Valeria, te iubesc. Esti dragostea mea.
- Si eu te iubesc, Malachai...


Acesta a fost sfarsitul Valeriei. Murea impacata, dragostea vietii ei era cu ea acolo, o tinea in brate.