Pentru un spritz de vara
3. Decizia
Valeria zacea in pat gemand, iar Malachai o
privea stiind ca trebuie sa ia repede o decizie. Daca o va lasa pe mainile
medicului, oricat de bun era acesta sansele ei de supravietuire erau mici.
Creatura asta, asa mica, nevinovata, dragalasa era totusi ceva ce el ura, era un
pui de OM, cel pentru care Creatorul isi lasase ingerii sa cada pe plan secund.
-Malachai, marele Malachai este aici iar. Iar o sa intervii in cursul Destinului
asa cum ai facut acum cateva zile ? Cel care spusese aceste cuvinte se afla
intr-un colt al camerei, aparuse pe neasteptate fara sa fie simtit. Era un
colector al mortii trimis sa ia sufletele celor decedati. Era precum o umbra, nu
i se putea zari fata, vreo trasatura a chipului sau
.- Trebuia sa banuiesc ca un
Colector trebuie sa fie prin apropiere, sa simt duhoarea voastra specifica. -
Trebuie sa ma lasi sa o iau, asa i-a fost sortit, trebuie sa moara. Ai salvat-o
odata, acum e momentul sa ma lasi sa ii iau sufletul, sa il duc acolo unde ii
este locul. Nu te juca cu Moartea, pana si ingerii ar trebui sa stie asta !!!
-
Ma ameninti pe mine, un inger ?!!? Ar trebui sa iti stii locul, pleaca acum.
- Am venit dupa fata si …
- Nu o sa mai repet odata, fata nu o vei lua, acum
dispari.
Colectorul disparu asa cum aparuse, iar Malachai isi indrepta mana spre
copila. Decisese sa o salveze, nu stia de ce acel pui de OM il facuse sa ia acea
decizie. Asta simtea ca trebuie sa faca contrar oricarei logici. O va salva,
proteja, va sta alaturi de ea, poate asa va intelege de ce ii iubea atat de mult
Creatorul pe oameni, ce vedea la ei. Fata era vindecata, acum trebuia sa
dispara, va reveni maine seara sa o vada.
La cateva clipe dupa ce Malachai
disparu, doctorul, dadaca si menajerele intrara grabite in camera aducand tot ce
ere necesar pentru operatie. Dr. Eliot cerceta starea fetei, ceva se schimbase.
Nu avea nicio explicatie, dar fata parea vindecata. Dupa ce o mai analiza odata,
se grabi sa dea vestea minunii si la restul. Pentru orice eventualitate decise
sa mai stea si peste zi la conac sa supravecheze starea Valeriei, sa fie sigur
ca totul este in regula. Cineva de sus a vegheat asupra fetei salvand-o in
aceasta seara, gandi doctorul.
4. Povestea
Timpul
trecea greu pentru Malachai, nu era deloc rabdator din fire, i-ar fi placut sa
se duca chiar acum la Valaria, sa o vada, sa discute cu ea mai ales. Trebuia
insa sa aibe rabdare, nu puteam discuta cu fata oricum. Orele i se pareau a fi
zile, dar in cele din urma seara veni. Valeria dormea in pat, era inca extenuata
dupa seara precedenta. Nu-si amintea mare lucru din ce se intamplase, stia doar
ca ii venise rau, tot ce a urmat era in ceata. Sa fi fost salvata de ingerul ei,
scoasa din gherele mortii sau era doar un vis, o nascocire a imaginatiei ei se
intreba fata. Spera ca Malachai sa soseasca, sa il intrebe daca e real sau nu.
Se ridica si se duse la fereastra, privi Luna intrebandu-se daca cine de sus de
acolo, o priveste la randul ei Pamantul.
- Ar trebui sa stai in pat, ai avut o
zi tare grea. Esti bine acum, dar ai nevoie de odihna, se auzi dintr-un colt al
camerei.
Era Malachai care sprijinit de perete privea fata, incepea sa ii devina
din ce in ce mai draga acest pui de om. Fara sa spuna un cuvant Valeria se
intoarse spre el si pe neasteptate ii sari in brate de parca era un prieten pe
care nu l-a mai vazut de mult. Ingerul ramase blocat pentru cateva clipe, nu
stia ce sa faca, nu mai patise asa ceva. Nu se astepta la asta, sa ii sara in
brate asa, cu atata afectiune. Dupa cateva clipe isi reveni si stranse fata la
pieptul sau.
-Malachai... tu m-ai salvat ? Nu stiu daca e un vis sau nu, dar
zaceam in pat, iar tu te-ai certat cu cineva si i-ai zis sa ma lase in pace, ca
nu o sa mor...
-Sunt ingerul tau pazitor doar, trebuie sa am grija de tine, nu ?
Gata cu imbratisarile, acum treci in pat. Nu vreau sa racesti sau mai stiu eu ce
patiti voi oamenii.
Fara prea multa tragere de inima Valeria trecu in pat si se
acoperi iar cu patura. Malachai isi trase un fotoliu langa patul fetei, tinea in
maini o carte cu povesti.
-Ce poveste vrei sa imi citesc acum ?- Povestea ta,
asta as vrea sa imi spui, povestea ta ingerasule.
- Povestea mea... e una lunga,
trista pana acum, dar inca se scrie, copilo. Am fost unul din ingerii
Creatorului, eram copiii sai. Apoi ati venit voi, Adam si Eva la inceput. Am
sperat ca va intoarce spatele omului, dupa ce a fost dezamagit de el, dar nimic.
Nu am mai suportat sa vad cum dragostea Lui se indrepta spre voi, poate am fost
egoist. Eram obisnuit sa ca doar ingerii sa fie cei dragi lui, nu sa impartim
dragostea cu cineva. Gandurile mele nu erau pe placul celorlalti ingeri, eram
consideram un tradator. Am ajuns in Iad, m-am gandit ca acolo voi gasi pe cineva
care gandeste precum mine. Sperante desarte, Lucifer si ai sai erau pierduti, nu
isi doreau decat sa aiba ei puterea, nu mai cautau dragostea Sa. Am plecat si de
acolo, nu mai aveam niciun loc al meu, eram pribeag printre voi. V-am urmarit
mii de ani, mii de ani in care v-ati omorat intre voi, atata ura. Nicio specie
nu am vazut-o sa isi omoare semenii asa cum vi-i omorati voi. Si totusi...
totusi, voi sunteti inca copiii Sai iubiti. Vezi, nu sunt asa cum ma crezi tu. -
Esti ingerasul meu pazitor, orice ai spune tu. O sa vezi ca nu suntem asa toti,
nu suntem toti niste asasini, unii meritam dragostea Lui.
- Poate... nu stiu,
vom trai si vom vedea, Valeria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu