Blestemul sangelui Cap. I

Blestemul sangelui

Cap. I

Anul 1480 isi traia ultimele sale ore, un an nou se pregatea sa apara la orizont odata cu miezul noptii. Intr-o regiune a Frantei un barbat se grabea se ajunga la castelul tatalui sau. Marc DuMont, caci acesta era numele sau, isi biciuia fara mila armasarul sau negru precum cea mai intunecata dintre nopti incercand sa ii grabeasca acestuia galopul. Timpul si-l pierduse intr-unul din satele de prin apropriere, la hanul Cavalerului Negru. Timpul trecuse asa de repede alaturi de prietenii sai de pahar si acele incantatoare domnite, iar acum trebuia sa se duca la balul de Anul Nou organizat de familia sa. O petrecere plictisitoare, dar de la care nu putea sa lipseasca, doar era viitorul duce de Valentinois, in plus se astepta sa fie pus in a cunoaste si posibile viitoare sotii.

Cu aceste ganduri, tanarul cavaler se indrepta spre castel, nebagand in seama fulgii de nea, mari si desi, care ii acoperau rapid urmele armasarului sau. Intr-un tarziu ajunse la destinatie si se indrepta spre apartamentele sale, trebuia sa se schimbe, nu putea merge asa la bal. Poate reusea sa se strecoare fara sa fie vazut la petrecere, asa va putea pretinde ca fost acolo mult mai devreme. Se imbraca in graba in hainele aduse de o slujnica si se pregatea sa iese, cand in pragul usii il vazu pe tatal sau, Pierre DuMont, ducele de Valentinois.

-Vad ca in continuare nu ma asculti, Marc. Unde ai fost pana acum si spune-mi adevarul, fara minciuni ?

- Am fost in sat, as fi ajuns la timp, dar a izbucnit un incendiu la una din casele de acolo si am stat sa ajut la stingerea lui, doar nu ai fi vrut sa plec si sa vada taranii cum fiul ducelui, viitorul duce ii paraseste pentru a se duce la bal? Stiu ca tii la imagine, iti pasa ce cred acei insi despre tine, despre familia noastra. Ar trebui sa ma lauzi, nu sa ma critici.

Pierre se apropie de fiul sau ca si cum as vrea sa il imbratiseze, intr-un gest de gratitudine pentru fapta sa, dar pe neasteptate ii aplica o palma pe obrazul fiului sau, atat de tare incat acesta pica in genunchi in fata sa.

-Urasc sa ma minti, sa ma desconsideri in asa hal incat sa faci asta. Incep sa regret ziua in care te-ai nascut, aveam atatea sperante de la tine, dar tu faci totul pe dos, parca vrei sa distrugi aceasta familie. Esti singurul meu fiu, tu esti mostenitorul averii, a titlului de duce, trebuie sa ai grija de familie, sa o protejezi. Eu, mama ta, surorile tale, toti vrem asta de la tine, ne punem speranta ca vei face ceva remarcabil. Tu insa te comporti mai rau decat un taran, bei peste masura, petreci cu femei usoare, te implici in tot felul de batai, dueluri pentru lucruri marunte. Daca esti ucis, ce se va intampla atunci ? Nici macar nu ai vrut sa te inscrii in armata regelui, daca tot vrei sa te bati.

- Vrei sa stii ce am facut... adevarul, bine. Sunt satul de planurile voastre, de modul in care va asteptati ca eu sa ma comport, de toate aceste indemnuri. Vreau sa imi traiesc viata asa cum consider eu. Da, vreau sa beau, sa ma distrez cu acele femei usoare despre care ai zis tu, sa ma duelez cu cine vreau, imi permit asta, sunt fiul ducelui de Valentinois din marea familie Dumont.

Marc se ridica si se indrepta spre bal unde lumea se distra, dansa si petrecea de zor. Isi saluta mama si cele 3 surori intrand in vorba cu oaspetii. Erau invitati cei mai de seama nobili din regiune, duci, conti, chiar si temutul episcop Jean du Fois era prezent. Mama sa ii prezenta o serie de domnite facand diverse aprecieri asupra lor, care din ele ar fi mai potrivite pentru el. Desi era acolo fizic, mintea lui era in acea incapere unde tatal sau il plesnise asa cum nu o mai facuse pana acum. Cineva il urmarise, un om pus de tatal sau. Acea persoana va plati pentru palma primita de el, va plati cu viata sa.