Ingerul decazut (I)

Pentru un spritz de vara

Ingerul decazut

1. Copacul

Era amiaza, soarele lumina cu putere. Undeva, in tinutul Westminster, la umbra unui batran copac Malachai statea razemat. In mintea lui se ducea o adevarata batalie a gandurilor. Un inger izgonit din Paradis, un demon care parasise Infernul, asta era el. Nu mai avea nici un loc unde sa se simta acasa, in siguranta. Singurul lucru pe care si-l dorise era sa fie din nou iubit, sa fie in centrul atentiei Domnului. Ingerii au fost alaturi de El, iar El ii abandonase acum pentru oameni, acele fiinte care erau cu putin superioare unor maimute. Cum putuse sa faca asta, de ce nu intelegea ca nu meritau iubirea Sa, nu erau demni de ea. Mandria oamenilor, rautatea lor ii facea sa fie capabili de cele mai mari crime, atrocitati. Nu meritau nimic, nimic !!! Nu dorea un razboi cu fratii sai, scopul rascularii sale a fost altul, iar Lucifer uitase asta, transformase totul intr-o lupta pentru putere. Nu era cu nimic mai bun decat oamenii, manat de aceleasi orgolii marunte.Deodata, un strigat de copil ii deturna atentia de la gandurile sale spre un alt copac. In varful acestuia, sus pe o creanga o fetita tremura si tipa. In clipa urmatoare creanga se rupse, iar copila se prabusi spre pamant. Intr-o clipa Malachai ajunse la copac si o prinse in bratele sale.  -

Copila prostuta, ce te-a apucat sa te urci tocmai acolo , tipa el ?Drept raspuns, fetita il cuprinse in brate si mai tare, plangand pe umarul sau.- Gata, nu mai plange. Acum e totul bine, dar sa nu mai faci asta. E periculos, puteai muri.

- Si asa as fi ajuns unde e mamica mea, nu ?

Acest raspuns il lasa fara replica... Ce putea sa ii raspunda, nu avea nicio idee.

- Tu esti ingerasul meu pazitor trimis de mamica mea, mi-a promis ca unul va avea grija de mine in locul ei, iar ea va veghea asupra mea.

- Hei copilo, nu-s niciun inger pazitor, nu mai spune tampenia asta. Ai inteles ?

- Ba esti, daca nu ai fi cum de m-ai salvat ?- Eram pur si simplu la locul potrivit, iar tu ….

Malachai tacu privind ochii fetitei care erau se umpleau de lacrimi.

- Nu mai plange, urasc asta. Unde e tatal tau, probabil ca isi face griji pentru tine…

- Taticul meu este plecat la Londra, cu munca… Mai mereu este acolo. Am fugit de dadaca mea, nu o suport. E rea cu mine, mereu ma cearta.

Nu termina de spus aceste cuvinte si un glas de femeie se auzi in departare:

- Valeria… Valeria … unde esti ?

Ingerul lasa fetita din bratele sale si ii spuse:

- Ai grija de tine, nu te mai urca in copaci. Nu e pentru copilasi.

- Ingerasuleeeeee…. Vino te rog diseara la mine, imi poti citi o poveste…

Malachai se intoarse spre fetita cu intentia de a pune capat acelor nonsensuri pe care le spunea, el era un inger, o fiinta a Domnului, nu un cititor de povesti pentru copii neascultatori. Privirea Valeriei il opri insa, era plina de speranta, zambitoare. Era o copila pana la urma, nu avea rost sa fie asa rau cu ea.

- Poate, poate … vom trai si vom vedea zise ingerul si disparu de parca nici nu ar fi fost acolo.

Orele trecura, iar Malachai devenea din ce in ce mai agitat. Nu intelegea de ce se simtea asa, pana la urma era un om, iar din cauza oamenilor el pierduse ce pretuia mai mult, scopul vietii sale. Acum era micuta, dar va creste si va ajunge cum sunt semenii ei, sa provoace distrugere, suferinta. Femeile erau mai rele decat barbatii, de-a lungul timpului a vazut cum multi barbati au cazut prada farmacelor lor, tranformandu-se in simple papusi in mainile lor. Nu avea nicio obligatie, din contra. A facut mai mult decat trebuia, fara el ar fi murit probabil. Se va duce la ea, dar doar sa ii scoata din cap ideile ca ar fi ingerasul ei pazitor. Doar pentru asta o va vizita, nimic altceva.

2. Cartica cu povesti

Valeria statea in pat cu lampa din camera aprinsa. Desi dadaca ei insista ca e destul de mare ca sa mai doarma cu lampa aprinsa, amenintarea ca ii va spune tatalui in cazul in care o stinge era suficienta pentru a dormi asa. Aceasta seara era una deosebita, in sfarsit promisiunea mamei ei se indeplinea, isi vedea ingerasul. Timpul trecea, se facea tarziu, iar el nu mai venea. Inchise pentru o clipa ochii, iar cand ii deschise pe fotoliul de alaturi se afla Malachai.

- Am crezut ca nu o sa vii ingerasule, bine ai venit.

- Inceteaza odata cu ingeras, nu-s ingerasul tau, nu-s al nimanui.

- Mama nu m-a avertizat ca voi ingerii sunteti asa de rai uneori, chiar si cu cei pe care trebuie sa ii protejati.- -Nu am vrut sa tip la tine copila, iarta-ma. Nu-s obisnuit sa mi se spuna asta, atata tot. Tatal tau pe unde este ?

- De cand a murit mama tata este din ce in ce mai mult plecat, la Londra sau cine stie prin ce oras. Munceste tare mult. Mi-as dori insa sa stea mai mult cu mine, sa se joace asa cum o faceam odata, cand era si mama. --Ce s-a intamplat cu mama ta ?

- Acum un an, mama s-a imbolnavit. Nu mai putea sa se joace cu mine, sa-mi citeasca, statea in pat in camera ei. Tata era cat putea de mult cu ea, ma lasau si pe mine din cand in cand, cand se putea. Apoi intr-o dimineata, m-a trezit tata, m-a luat in brate si m-a dus la mama. Era tare slabita, m-a strans la pieptul ei, mi-a spus ca totul va fi bine, ea trebuie sa plece. Imi lasa insa un inger pazitor, iar ea va veghea din Ceruri asupra mea, ma va proteja. A adormit si nu s-a mai trezit. A durat cam mult pana ai aparut, nu mi-am pierdut rabdarea, doar ca ma temeam ca nu vei veni.

- Hai sa stabilim ceva. Nu-mi mai spune ingerasule, zi-mi pe nume, Malachai. E bine asa?

- Daaa… foarte bine. Frumos nume.- Multumesc. Acum ce vrei sa facem ?

- Sunt cam obosita, dar mi-ar placea sa-mi citesti o poveste. Mama imi citea seara de seara una pana sa adorm. Vrei ?

- In seara asta, dar doar in seara asta. E bine ?- Multumesc ingerasule… aa…Malachai. Scuze, o sa ma obisnuiesc eu sa-ti spun pe nume

- Da cartea, ce poveste vrei sa-ti citesc din ea ?

- Orice poveste vrei tu, mie imi plac toate.

Malachai lua carticica si alese o poveste al carui titlu i se paru mai interesant,Printesa si pajul cel rau. Citi din poveste, iar cand ajunse pe la jumatate isi atinti ochii spre copila din pat. Adormise tinand in brate un ursulet vechi de plus. Probabil ca era un cadou de la mama ei. Stinse lampa si se aseza din nou pe fotoliu. Ce naiba facea el acolo, in acea camera, alaturi de acea copila ? Era era dusmanul, in plus il vedea ca pe ingerul ei pazitor, iar el nu era asta. Nu avea nici un rost sa ii faca iluzii, ce s-a intamplat a fost doar o intamplare fericita, nu va mai fi in preajma ei. Din cand in cand copila gemea incetisor, se zbatea in pat si striga dupa mama ei. Malachai o acoperea iar cu patura si se aseza in fotoliu veghind copila. Asa trecura ora intregi, razele soarelui isi faceau aparitia pe cer, iar cocosii dadeau trezirea. Era timpul sa plece si el. Se uita la fata, ii zambi si disparu in ceata diminetii.

3. Decizia

Faptul ca nu avea nevoie de somn sau mancare i se paruse a fi o binecuvantare, pana acum. Si-ar fi dorit tare mult sa doarma, sa uite de tot. Nu stia ce va face cu Valeria, cumva copila ii era simpatica, se atasase de ea in acele 2 zile. Avea ceva, inocenta ei, acea sticlire din ochii ei. Oscila intre ura sa fata de oameni pentru ca i-au furat ce avea mai pretios si o dorinta pe care nu o mai cunoscuse pana atunci, de a fi aproape de un om, de a proteja. De ce simtea oare asta, de ce? Era din ce in ce mai agitat, aceste ganduri nu ii dadeau liniste, o adevarata batalie se dadea in mintea lui. Timpul trecu si luna lua loc pe cer Soarelui. Malachai continua sa se invarte de colo colo agitat, enervat. Pe chipul sau se putea observa lupta launtrica pe care o purta. In cele din urma, se opri intr-un loc si spuse cu glas tare:

- Am decis, ma duc si ii voi spune acelei copilite ca eu sunt un inger, o creatura a Domnului, nu valetul ei !!! Oamenii astia, mereu orgoliosi, plini de sine crezandu-se centrul Universului. Ei nu valoareaza nici macar cat un fir de praf si totusi vor sa fie totul. Primesc atata dragoste si nu o apreciaza, distrug tot ce ating, tot ce e mai pur contamineaza cu atingerea lor. Merita sa piara cu totii, de un alt Potop e nevoie.

Cu aceste idei in minte Malachai se duse la Valaria vrand sa termine odata pentru totdeauna cu ingerul pazitor. De la fereastra camerei ei observa mare agitatie inaintru. Fetita era in pat inconjurata de doica sa si de alte slujitoare, ceva nu era in regula.

- Are temperatura mare, nu putem deloc sa ii scadem febra. Ce face doctorul de nu mai vine, l-am trimis pe John dupa el acum 2 ore, spuse dadaca vadit ingrijorata.

- Poate ca ar trebui sa chemam si un preot, starea fetei se agraveaza pe clipa ce trece si daca va ...

In acea clipa pe usa intra doctorul. Cand a fost anuntat de cele intamplate se afla in alt comitat, la un alt pacient. Fiind anuntat de John s-a grabit sa vina cat mai repede la Valeria, era slabiunea lui, poate si pentru ca in tinerete a fost indragostit de mama ei. Fara alte cuvinte se apuca sa consulte fata incercand sa vada ce are si ce ar putea sa faca sa isi revina. Cu fiecare secunda chipul medicului devenea si mai nelinistit, mai ingrijorat.

- Fetita are apendicita, trebuie operata de urgenta, sa speram ca nu e prea tarziu. Haideti cu mine sa va spun ce trebuie pregatit.

Oamenii plecara lasand fetita singura in camera... Malachai se apropia de ea usor, cu teama parca. Acum o zi era asa de vesela, iar acum zacea in pat asa. Buzele fetei se miscau soptind ceva :

- Mami..tati... ingerasul meu.... va iubesc..

Malachai puse mana peste fata pentru a vedea cum se simte, daca doctorul a avut dreptate sau nu. Starea ei era mai grava decat si-ar fi inchipuit, poate ca si doctorul stia asta, dar nu a mai spus-o. Sansele fetei erau mici, ce sa faca oare ?

Va urma....