Blestemul sangelui Cap. I

Blestemul sangelui

Cap. I

Anul 1480 isi traia ultimele sale ore, un an nou se pregatea sa apara la orizont odata cu miezul noptii. Intr-o regiune a Frantei un barbat se grabea se ajunga la castelul tatalui sau. Marc DuMont, caci acesta era numele sau, isi biciuia fara mila armasarul sau negru precum cea mai intunecata dintre nopti incercand sa ii grabeasca acestuia galopul. Timpul si-l pierduse intr-unul din satele de prin apropriere, la hanul Cavalerului Negru. Timpul trecuse asa de repede alaturi de prietenii sai de pahar si acele incantatoare domnite, iar acum trebuia sa se duca la balul de Anul Nou organizat de familia sa. O petrecere plictisitoare, dar de la care nu putea sa lipseasca, doar era viitorul duce de Valentinois, in plus se astepta sa fie pus in a cunoaste si posibile viitoare sotii.

Cu aceste ganduri, tanarul cavaler se indrepta spre castel, nebagand in seama fulgii de nea, mari si desi, care ii acoperau rapid urmele armasarului sau. Intr-un tarziu ajunse la destinatie si se indrepta spre apartamentele sale, trebuia sa se schimbe, nu putea merge asa la bal. Poate reusea sa se strecoare fara sa fie vazut la petrecere, asa va putea pretinde ca fost acolo mult mai devreme. Se imbraca in graba in hainele aduse de o slujnica si se pregatea sa iese, cand in pragul usii il vazu pe tatal sau, Pierre DuMont, ducele de Valentinois.

-Vad ca in continuare nu ma asculti, Marc. Unde ai fost pana acum si spune-mi adevarul, fara minciuni ?

- Am fost in sat, as fi ajuns la timp, dar a izbucnit un incendiu la una din casele de acolo si am stat sa ajut la stingerea lui, doar nu ai fi vrut sa plec si sa vada taranii cum fiul ducelui, viitorul duce ii paraseste pentru a se duce la bal? Stiu ca tii la imagine, iti pasa ce cred acei insi despre tine, despre familia noastra. Ar trebui sa ma lauzi, nu sa ma critici.

Pierre se apropie de fiul sau ca si cum as vrea sa il imbratiseze, intr-un gest de gratitudine pentru fapta sa, dar pe neasteptate ii aplica o palma pe obrazul fiului sau, atat de tare incat acesta pica in genunchi in fata sa.

-Urasc sa ma minti, sa ma desconsideri in asa hal incat sa faci asta. Incep sa regret ziua in care te-ai nascut, aveam atatea sperante de la tine, dar tu faci totul pe dos, parca vrei sa distrugi aceasta familie. Esti singurul meu fiu, tu esti mostenitorul averii, a titlului de duce, trebuie sa ai grija de familie, sa o protejezi. Eu, mama ta, surorile tale, toti vrem asta de la tine, ne punem speranta ca vei face ceva remarcabil. Tu insa te comporti mai rau decat un taran, bei peste masura, petreci cu femei usoare, te implici in tot felul de batai, dueluri pentru lucruri marunte. Daca esti ucis, ce se va intampla atunci ? Nici macar nu ai vrut sa te inscrii in armata regelui, daca tot vrei sa te bati.

- Vrei sa stii ce am facut... adevarul, bine. Sunt satul de planurile voastre, de modul in care va asteptati ca eu sa ma comport, de toate aceste indemnuri. Vreau sa imi traiesc viata asa cum consider eu. Da, vreau sa beau, sa ma distrez cu acele femei usoare despre care ai zis tu, sa ma duelez cu cine vreau, imi permit asta, sunt fiul ducelui de Valentinois din marea familie Dumont.

Marc se ridica si se indrepta spre bal unde lumea se distra, dansa si petrecea de zor. Isi saluta mama si cele 3 surori intrand in vorba cu oaspetii. Erau invitati cei mai de seama nobili din regiune, duci, conti, chiar si temutul episcop Jean du Fois era prezent. Mama sa ii prezenta o serie de domnite facand diverse aprecieri asupra lor, care din ele ar fi mai potrivite pentru el. Desi era acolo fizic, mintea lui era in acea incapere unde tatal sau il plesnise asa cum nu o mai facuse pana acum. Cineva il urmarise, un om pus de tatal sau. Acea persoana va plati pentru palma primita de el, va plati cu viata sa.

Agenda Sarpelui (2)

2. Nori negrii la orizont

Frank se urca in masina si incepu sa conduca. Se cunoastea ca imbatranise, ii lua din ce in ce mai mult sa vasleasca pana la insula, era mai obosit de la an la an. A mai trecut un an din viata lui, inca o intalnire cu sotia lui. Zambi gandindu-se la ea, la timpul pe care l-au petrecut impreuna acum multa vreme. Alaturi de Rebecca a fost fericit pentru prima si ultima oara in viata lui. Ar fi trebuit sa ii spuna cat de mult insemnau pentru el acele momente in care discutau unul cu altul, cat de ...

Telefonul suna intrerupand sirul gandurilor sale.

- Buna dimineata domnule, stiu ca ati spus sa nu fiti deranjat, dar avem o problema urgenta.

-Ce s-a intamplat, Julien ?

-Coletul a fost furat. Pe aeroport cineva ne-a atacat oamenii, i-a omorat si a luat coletul.

- Ce ?!? Cum naiba s-a intamplat asta.... cei care stiau despre importanta acelui transport erau din interiorul Grupului. Convoaca pe cei 6 Intelepti la Barlog imediat. Tu dute la fata locului, ia 2 echipe cu tine. Investigheaza locul, apoi curata tot. Nu lasa nicio urma. Ai inteles ?

- Da, domnule.

- Inca ceva, ca sa fie clare lucrurile. Imi raportezi direct mie ce descoperi acolo, nimanui altcuiva. Nu stim in cine putem avea incredere si in cine nu.

Situatia se complica, erau asa de aproape de indeplinirea scopului si acum... Nu va permite ca toata munca lui sa fie ruinata. Apasa si mai tare pedala acceleratiei indreptandu-se spre locul unde il astepta elicopterul. In cele din urma ajunse la el si in scurt timp decolara in graba.

Barlogul era sediul Grupului, se gasea in Muntii Stancosi si era deghizat intr-o statiune exclusivista. Vazut din aer aparea ca un complex de cladiri foarte bine pazit, izolat de restul lumii. Adevaratul Barlog nu era insa la suprafata, ci adanc sapat in stanca muntilor si ajungea pana la 23 de subniveluri. Putea rezista inclusiv unei explozii atomice si a efectelor acesteia. Pentru a proteja locatia si planurile complexului, toti cei din afara Grupului implicati in constuctie au fost executati, iar trupurile lor incinerate.

Drumul cu elicoperul i s-a parut ca dureaza o vesnicie. Deschise un flacon de pastile si lua 2, durerea de cap era din ce in ce mai persistenta, nu il lasa deloc. Se indrepta spre camera de consiliu, Inteleptii il asteptau deja acolo adunati in jurul unei mese semirotunde.Cand intra pe usa se ridicara de pe scaune si il salutara. Simtea raceala din privirea lor, nu avea sa fie deloc o intalnire usoara. Avea si oameni de incredere printre ei, dar unii dintre ei, in special din noua garda il priveau ca pe un obstacol in calea afirmarii lor. Nu aveau insa suficienta putere sa treaca la actiune contra sa, reusise se mentina balanta inclinata in favoarea sa pana acum. Aceasta problema aparuta putea schimba lucrurile, el o stia, ei de asemenea.

- Domnilor, as vrea sa spun bine v-am regasit, dar circumstantele nu-s deloc fericite. Dupa cum ati fost informati Coletul a fost furat. Julien este acum la fata locului si investigheaza. Daca aveti informatii noi va ascult.

- Asta este de neacceptat. Cum este posibil asa ceva, in calitatea dumneavoastra de Batran al Grupului sunteti direct raspunzator pentru ea !!!

Frank isi indrepta privirea spre cel care a vorbit, Christian DuBois, coordonatorul operatiunilor europene ale Grupului. Relatiile dintre cei doi barbati erau incordate, DuBois era vazut ca urmatorul Batran. Tanar, ambtios, destul de impulsiv in actiuni, dar cu succes in ceea ce facea, acesta dadea impresia ca isi doreste putera deplina in cadrul Grupului mai devreme decat ar trebui. Era simbolul noii generatii din Grup.

- DuBois, nu este nevoie sa ridici tonul. Stiu foarte bine miza. Nu v-am chemat aici ca sa ne certam, ci pentru altceva. Coletul este ceea ce cautam, oamenii nostrii de stiinta pot obtine ceea ce avem nevoie din el. La sfarsitul sedintei veti primi toate datele despre descoperirea din Alaska. Avem doua prioritati, recuperarea coletului si pregatirea pentru ceea ce va urma in urma Directivei 66. Dispuneti la acest moment de informatii referitoare incident ?

- Nu avem nicio informatia. Cautam printre suspectii de serviciu, am demarat o actiune de verificare in sistemul Echelon sa vedem daca gasim ceva, dar nimic pentru moment, spuse Marina del Rio, coordonatoarea Grupului pentru America de Nord. O sa gasim un fir, va asigur Domnule.

- Multumesc. Cum nu avem momenta date despre disparitia coletului trecem la punctul doi.. Pregatirile pentru eveniment sunt gata in proportie de 70%. Fiecare din centrele noastre zonale depun o munca continua pentru a fi gata in cel mai scurt timp posibil. Reteaua de buncare a fost reactivata si va fi gata in curand.

In urmatoarele doua ore Batranul prezenta nivelul la care se aflau cu pregatirile in asteptarea Directivei 66. Totul trebuia sa fie perfect, nicio eroarea nu putea aparea dupa ce va fi dat ordinul. Inteleptii ascultau venind cu completari sau intrebari referitoare le cele prezentate.

La finalul discutiilor Frank ramase singur in sala privind in gol monitorul pe care prezentase datele. Era obosit, drumurile facute inttr-un interval scurt de timp il epuizasera. Trebuia sa se odihneasca macar cateva ore. Momentan nu mai putea face nimic, Julien cerceta locul, iar Giulia, asistenta sa personala, urma sa soseasca in cateva ore. Indreptandu-se spre apartamentul sau gandurile sale zburau la Rebecca, la intalnirea de anul acesta. Cine stie daca anul viitor o s-o revada, ce va fi pana atunci. Frank adormi cu imaginea sotiei in mint. Afara Soarele lasase de mult locul sau pe cer Lunii,era randul acesteia sa vegheze asupra oamenilor.

.

Agenda Sarpelui (1)

I. La umbra castanului
Luna rosiatica sangerand parca se oglindea in apa lacului inconjurat de copaci. Pe drumul de tara, o masina se apropia incet de o casa parasita aflata aproape de lac. Din ea cobora un barbat in varsta imbracat in costum. Sprijinit de bastonul pe al carui maner era sculptat un sarpe si tinand in mana o sticla de wiskey, batranul mergea incet spre casa. Deschise usa si se indrepta spre living. Lua un pahar, il sterse cu o batista, turna bautura in el si se aseza pe unul din fotoliile prafuite de langa semineu. Se uita la ceasul de la mana cu nerabdare si incepu sa bea. 

O femeie intr-o rochie rosie, decoltata la spate isi facu aparitia si se aseza pe celalalt fotoliu. Barbatul nu paru mirat de aparitie si continua sa bea uitandu-se la semineu. Amandoi se uitau acolo in liniste lasand pe celalalt sa inceapa discutia. 

- Era sa nu ajung anul acesta aici, doamna. Am fost chemat de urgenta in Alaska si vremea s-a inrautatit foarte mult pe neasteptate. Niciun pilot nu parea dornic sa aterizeze si sa ma ia de acolo, am gasit insa unul destul de nebun sa incerce asta. Bineinteles l-am platit regeste. Iarta-mi manierele, bine te-am regasit. 

- Bine te-am regasit si eu. Alaska? Ce vant il aduce acolo pe insusi Batranul Grupului Cronoss acolo? 

- Cercetatorii mei au descoperit ceva util Grupului, ceva ne poate ajuta in indeplinirea obiectivelor noastre. Am trimis si alte echipe acolo, sa cerceteze, inca e prematur sa spun daca e ceea ce cautam. 

- Amuzant, dupa atatia ani, tot la fel de secretos ai ramas, nici macar acum nu ai incredere in mine. 

- Vechile obiceuri mor greu.... 

Barbatul tacu brusc, oprindu-se ca si cum ar fi spus ceva ce nu trebuia. Se uita atent la femeia de langa el. Era prima oara in acea noapte cand o privea atent Ochii ei verzi erau precum o poarta secreta spre Paradis, una pe care doar cei initiati o stiau. 

- Da, mor greu, rosti femeia incetisor. Eu stiu cel mai bine asta, Frank. Nu cred ca multa lume iti mai spune pe acest nume, nu ? 

- Esti singura care mai foloseste acest nume, numele pe care mi l-au dat parintii mei, cand se refera la mine.

- Eu sunt SPECIALA, rosti femeia cu un ton mai ridicat sublinind cuvantul speciala. 

- Esti, Rebecca, esti. 

- Normal ca sunt. Eram sotia ta, femeia care te adora, iubea mai mult decat orice in acest univers. Iar tu, Frank...Stii foarte bine ce ai facut, cum mi-ai rasplatit dragostea. An de an ne reintalnim aici, eu sunt imbracata in aceesi rochie rosie discutam pana cand apar primele raze ale soarelui si iar ne vedem fiecare de drumurile noastre. Te intreb daca a meritat, incerc sa te conving sa renunti sa fi Batranul, sa distrugi Grupul si tot ceea ce reprezinta el. Inca mai exista salvare pentru tine. Pentru mine nu se mai poate face ceva, dar pentru restul mai e timp. Mai exista speranta si pentru tine. 

- Rebecca, esti singura femeie pe care am iubit-o vreodata. Te-am iubit din clipa in care te-am vazut, m-a sedus amestecul tau de copilarie si maturitate, felul tau de a fi. Nu am crezut in dragoste pana la tine, tu ai schimbat asta. Din clipa in care ai disparut am ales un drum pe care sa il urmez, nu mai pot schimba asta. - Un drum al distrugerii, lacrimilor si mortii. Asta e drumul tau, drum pavat cu cadavre pe care ai calcat si pe care vei continua sa calci pana cand veti fi opriti, tu si Grupul. - Cam greu sa ne opreasca cineva, suntem mai aproape ca oricand sa realizam ceea ce ne-am propus. Dupa sute de ani, Grupul e la un pas de a-si indeplini Agenda. 

- Faimoasa voastra Agenda, cunoscuta doar ca cativa alesi. Oare ce ar zice cei pe care ii manipulati daca ar stii scopul vostru ? 

- Oamenii sunt precum niste papusi care asteapta sa fie manuiti, sa traga cineva sforile din umbra. Nu ii mai compatimi atata, nu merita. 

- Inca crezi asta, dupa atatia ani de zile? Nu ai invatat nimic, NIMIC!!! - Imi pasa de tine, esti singura de care mi-a pasat, pe care am iubit-o. Restul nu conta, nu conteaza nici acum. - Frank, nu esti tu asta. NU esti tu asta barbatul de care m-am indragostit, cel in ale caruia brate doarmeam asa de linistita,cu care faceam dragoste,care ma facea sa ma simt iubita, protejata. 

- Acel om Rebecca, intr-un fel sau altul, a murit acum 30 de ani, ar trebui sa stii asta, tu cel mai bine dintre toti. 

- Stiu cel mai bine de ce esti tu capabil. Pot sa vad dincolo de acea masca pe care ti-o pui, pot sa vad dincolo de toate mastile tale. Stii ce vad ? 

- Ce ? 

- Acel copil blondut pe care mi l-ai aratat in poze, pe cel din povestile spuse de tine in care radeai, zambeai. Barbatul al carui zambet m-a cucerit, ochii tai care degajau caldura, iubire... pe acel om il vad. 

- E mort !!! L-am omorat...Acel barbat pe care il stiai, de care te-ai indragostit a disparut. Cel pe care il ai acum in fata ta e altcineva, un om crud, lipsit de scrupule, un asasin.Am pierdut sirul celor omorati din ordinul meu, al celor sacrificati. Femei, copii, batrani... fara discriminare, oricine s-a interpus in calea mea a disparut. Iar tu, esti cu adevarat nebuna daca continui sa te incapatanezi sa ma vezi ca pe un om bun.
- Frank !!! Inceteaza odata. Te rog, nu mai vorbi asa ....
Tacerea se astenu peste incapere. Frank se lasa in fotoliu si isi turna din nou wiskey golindu-l rapidIn departare, din padure se auzeau urletele lupilor. Parea ca si acele animele simteau tensiunea din cabana. 

- O mai ai la gat Frank ? 

Barbatul se descheie la camasa scotand afara un lantisor cu o verigheta pe el si i-o arata. 

- Bineinteles ca o am. La fel cum cum am pastrat si verigheta mea, e la locul ei, spuse aratandu-i inelarul. 

- Te-am iubit tare mult, apoi te-am urat la fel de mult. Am vrut sa iti fac rau, sa vezi, simti Iadul, sa iti iau toate acele lucruri care mai contau pentru tine, tot ceea ce iti doreai tu. Dar... nu am putut. Dincolo de tot, de tradarea ta, de ceea ce ai ales sa fi, de masca pe care o porti, pentru mine ai ramas iubitul meu, te iubeam atunci, te iubesc si acum. An de an ne vedem in aceasta casa, an de an incerc sa te conving sa abandonezi calea asta. Nu renunt, nu renunt Frank!!! Inca poti fi salvat iubitule, mai exista salvare. 

- An dupa an iti spun ca nu mai exista nimic, inima mea e moarta. An de an tu revii si incerci sa ma convingi altceva. 

- Nu renunt Frank, nu renunt. Pentru tine, pentru restul oamenilor, Grupul este diabolic, tu stii asta cel mai bine. 

- In lumea asta este tot ce mi-a mai ramas, am sacrificat atatea pentru el. Nu mai pot da inapoi iubirea mea, nu mai pot. 

 Cei doi se priveau fara sa isi vorbeasca, dar ochii lor spuneau atat de multe. Timpul petrecut impreuna se apropia de sfarsit, inca un an a trecut, inca o intalnire s-a terminat. Femeia se ridica de pe fotoliu pregatindu-se sa plece. 

- La revedere Frank, iubitul meu. 

- La revedere Rebecca, iubirea mea. 

Inca nu terminase ceea ce avea de facut. Se duse in masina, lua ceva apoi se indrepta spre un debarcader. Legat de el era o barca pe care o dezlega si incepu sa vasleasca intreptandu-se spre insulita din mijlocul lacului. Ajuns la ea, cobora din barca. Mearsa cateva minute pana cand se oprii sub un castan batran. Langa trunchiul sau lasa un buchet de hortensii, florile favoritei ale Rebeccai. "Ne vedem la anul iubirea mea, la anul ...." isi spuse barbatul in gand indreptandu-se inapoi spre barca. Pe cer soarele isi facu aparitia, razele sale mangaiand pamantul precum o mama isi mangaie copii.

Povestea unei fotografii: Executie in Saigon

Fotografia a fost facuta de  Eddie Adams pe 1 februarie 1968 in Saigon (actualul  Ho Chi Minh) capitala de atunci a Vietnamului de Sud. In ea il vedem pe generalul  Nguyen Ngoc Loan omorand cu un singur foc in cap pe un membru al  Viet Cong-ului. Dupa ce a tras, generalul s-a indreptat spre ziarist si i-a spus: "Oamenii astia omoara multi soldati de ai nostri si oricum cred ca Budha o sa ma ierte"

Poza ii va aduce lui Adams in 1969 Premiul Pulitzer. Ea va deveni emblematica pentru razboiul din Vietnam, fiind folosita mai ales de miscarile anti razboi care doreau retragerea americana din acea zona.

Ceea ce multi oameni nu stiu este motivul acelei executii. Acel membru al Viet Cong-ului se pare ca facea parte dintr-o ,,echipa a mortii" trimisa sa asasineze politisti sud-vietnamezi si membrii ai familiei lor. A fost capturat langa locul unde erau ascunse cadavrele a 34 de ofiteri sau rude. Dus in fata lui Loan acesta a decis sa il execute sumar in plina strada.

Imaginea acelui general va fi pentru totdeauna marcata de acel eveniment, intr-un fel sau altul ii va distruge viata. Dupa caderea Saigonului, el se va refugia in SUA unde isi va deschide o pizzerie. Vecinii sai au descoperit cine era si dupa 1991 va trebui sa duca o viata retrasa. Va muri de cancer in 1998.

Eddie Adams va regreta acea poza, chiar daca i-a adus celebritatea. El declara: "Generalul a omorat Viet Cong; Eu l-am ucis pe general cu camera mea. Fotografia reprezinta cea mai puternica arma din lume. Oamenii cred in ele, dar si fotografiile mint, chiar si fara manipulari. Sunt numai jumatati de adevar. Iata ce nu spune fotografia: "Ce ai fi facut tu daca erai general in acel timp, in acea zi torida, si l-ai fi prins pe cel care a omorat unul, doi sau trei americani?" . La moartea lui Loan ii va trimite flori si un mesaj : "Imi pare rau. Am lacrimi in ochi".

Pozele spun doar o parte din poveste, restul ramane de multe ori nestiut de cei care le vad.

Povestea unei fotografii : Vulturul lui Kevin Carter

Fotografiile ne pot impresiona prin ceea ce vedem in ele, dar povestile ascunse in spatele lor ne raman de cele mai multe ori, desi multe sunt cel putin la fel de impresionate ca si poza in sine. Am decis sa scriu despre pozele si povestile lor.

Poza de mai sus a fost realizata de catre Kevin Carter. Publicata in martie 1993 in The New York Times ii va aduce lui Carter Premiul Pulitzer in 1994. In Sudan, langa satul Ayod, a intalnit aceasta fetita. Ea se oprise pentru a se odihni in drumul sau spre un centru de aprovizionare (se parea ca parintii ei se aflau deja acolo, au lasat-o pe fata in urma pentru a lua cat mai repede mancare). Un vultur s-a asezat si el, asteptand, pandind momentul in care ea va pica la pamant si el se va putea hrani. Fotograful a asteptat 20 de minute, a facut poza si apoi a alungat vulturul.

Dupa publicarea pozei au aparut controverse in privinta soartei fetitei, daca Carter a ajutat-o in vreun fel sau nu. Ziarul a sustinut faptul ca ea a ajuns la acel centru unde se aflau si parintii ei, dar nu stiau ce s-a intamplat cu ea dupa aceea. Oamenii s-au indreptat furiosi spre cel care a facut poza, de ce nu a ajutat-o, de ce s-a rezumat doar a la fotografia fara sa actioneze. Trebuie mentionat faptul ca lui si altor fotografi li se interzise sa intre in contact cu victimele foametei din cauza temerilor unor posibile imbolnaviri. Cazul acelui copil nu a fost unic.

In acelasi an, Kevin Carter se va sinucide, avea 33 de ani. Cateva fragmente din biletul sau de adio :

"I am depressed ... without phone ... money for rent ... money for child support ... money for debts ... money!!! ... I am haunted by the vivid memories of killings and corpses and anger and pain ... of starving or wounded children, of trigger-happy madmen, often police, of killer executioners ... I have gone to join Ken [recently deceased colleague Ken Oosterbroek] if I am that lucky." (sursa MacLeod, Scott. "The Life and Death of Kevin Carter", Time magazine, 12 September 1994 )

Fotografia si faptele lui Carter au ramas inca o sursa de contradictii. A fost acuzat ca prin ceea ce a facut nu era altceva decat un animal de prada si el precum acel vultur. Poza in sine este una emblematica pentru marea foamete din Sudan, pentru situatia din Africa in general.

Ultima descoperire in materie de bloguri

Azi in timp ce butonam telecomanda televizorului pentru a gasi ceva care sa imi placa, mi-a venit o idee geniala pentru blogurile mele. Daca o voi aplica in mod sigur audienta va creste intr-un mod senzational, mii de oameni, barbati si femei, se vor imbulzi sa citeasca fiecare postare, sa comenteze, voi fi un fel de Dan Diaconescu al blogosferei. O sa imi iau vila la Miami (nu de alta, dar sunt curios cum e shaorma lui Borcea), avion si elicopter plus un Maybach la mana a doua (ce doar Becali sa aiba masina din asta?). Vreau si o pusca din aia performanta sa pot omora mistreti, cu noul meu statut in mod singur Tiriac ma va invita pe domeniul sau de la Balc sa macelarim, sa vanam am vrut sa zic.

Nu va mai las sa fierbeti atata, sigur vreti sa stiti la ce m-am gandit. Daca v-ati uitat voi pe la televizor ati vazut ca acum fiecare emisiune are cate o sexy asistenta. Emisiunile de dimineata au sexy asistente, cele de dupa amiaza la fel, la meteo si sport sunt tot in genul sexy asistentelor prezentatoare. Dani, Razvan, Capatos, Morar, etc au sexy asistente. Cred ca doar Eugenia Voda nu si-a luat una, dar am auzit pe surse sigure ca are deja in plan sa faca un casting pentru asta. Ganditi-va cum ar arata Profesionistii cu o sexy asistenta, fenomenal, nu ?

Ei bine vreau sa aplic "sexy asistenta" si pentru bloguri. Inca nu stiu exact cum va fi aplicata aceasta descoperiere epocala, trebuie un pic adaptata. Poate va discuta pe blog si oferi chat in timpul asta sau veti putea vedea poze cu ea la nu stiu cate postari de ale voastre, in fine, vad eu cum fac. Stiam ca-s genial, dar pana si eu am ramas surprins de cat de genial pot sa fiu. Barbatii vor accesa blogurile/pagina de facebook pentru a vedea cum arata asistentele (da, o sa fie 2 si daca lucrurile merg asa cum anticipez mai iau inca una pentru pagina de facebook). Vor saliva mai ceva ca niste catei intr-o anumita perioada din an cand le vor privi. Ele vor stabili noile standarde in moda, cuvintele lor scrise sau rostite vor face inconjurul blogosferei, articole de ziar se vor scrie, vor fi invitate la emisiuni TV poate chiar vor ajunge canterete, actrite de mare succes national si internatiol. Fetele vor gasi o alta sursa de modele in viata, sa se duca naiba oamenii de cultura, medicii, avocatii sau mai stiu eu ce femei care au apucat pe calea asta care duce spre pierzanie. Nu avem noi nevoie de femei precum Mariana Bitang, Stana Izbasa, Camelia Potec, Maia Morgenstein, fereasca Dumnezeu sa contamineze mintile fetelor cu activitatea lor. Dragusanu, Pamfilie, Cruduta, Moni, ele sunt viitorul acestei generatii, salvarea Romaniei de la colapsul moral, financiar si ce mai e.

Mi-am facut planul de actiune , maine ma duc si la OSIM sa inregistrez sexy asistenta de blog, sa nu care cumva sa faca si altii avere dupa urma ideii mele, poate si Ponta dupa aia o sa vrea una pentru blogul sau, le cam omul cu copiatul mai ceva decat chinezi

Va anunt ca voi organiza un casting pentru functia de sexy asistenta pentru OldRomania: 
Cerintele sunt :

-varsta peste 18 ani (majora, nu sunt Mazare sa ma bag cu minore, cine stie ce probleme am dupa aia)

-aspect fizic ceva in genul 90-60-90, daca are mai mare primul 90 nu e nicio problema, Domnul a dat, cine sunt eu sa zic nu.

- Poze, videoclipuri cu ea pentru a analiza calitatile fizice.

- cunostiinte de limba romana elementare, sa fie capabila sa zica da , nu, poate.

-cunostiinte de limba engleza avansate, sa fie capabila sa rosteasca denumirile bauturilor fara sa se incurce, sa spuna club, party, cool, etc.

-abilitati tehnice deosebite in manuirea paharului si a sticlei

-altele... orice m-ar putea convinge ca ea este cea mai buna, ca se potriveste descrierii postului, mai pe romaneste, frumoasa, dar proasta.

-ofer pentru inceput plata in bonuri de masa, apoi in functie de realizari, puteti castiga mii de euro lunar.

CV-urile (varianta prescurtata in acest caz, numele, parintii, domiciliul, nu vreau sa va solicit intelectual) le puteti trimite la adresa de mail sexyasistentapeblog@yah00.com. Doar cele selectionate vor fi contactate pentru interviu. Rog seriozitate !!!

ps:

Prima data am vrut sa postez fara acest ps, dar m-am temut ca poate cineva va lua de bun ce am scris mai sus, nu vor vedea ca este doar un pamflet. Sa fie lucrurile clare, nu am nicio idee cu vreo sexy asistenta pentru blog, nu le consider modele de urmat. Iar pentru barbati, recunosc, arata bine multe din acele domnisoare, dar daca o femeie nu are si ceva sus (aici nu ma refer la decolteu, ci la cap), atunci degeaba e frumoasa. Frumusetea fizica, trebuie dublata si de cea a intelectului, sa te atraga o discutie cu ea. In fine, poate o sa elaborez mai pe larg asta in alta postare, pana atunci toate cele bune.

Apocalipsa pe Pamant

Hiroshima...

Pe data de 6 august 1945, ora locala 8:15 americanii au lansat prima bomba atomica asupra orasului nipon Hiroshima . Peste 3 zile, pe 9 august un alt oras va fi bombardat, Nagasaki. Cele 2 atacuri nucleare vor sili Japonia sa accepte capitularea neconditionata la data de 15 august. Prin aceasta al doilea razboi mondial lua sfarsit. A fost cel mai distrugator razboi pe care l-a cunoscut lumea pana acum lasand in urma peste 70 de milioane de morti, plus distrugerea infrastructurii in multe tari, in special cele europene. A fost primul razboi in care se vor folosi arme nucleare, din fericire si ultimul pana acum. Finalul razboiului nu va aduce insa pacea si prosperitatea visata, cele doua superputeri care se vor naste din cenusa distrugerii, SUA si URSS, se vor infrunta impartind lumea in doua, capitalism si comuniscm. Din fericire razboiul dintre ele va fi doar unul "rece".

Revenind la motivul acestei postari, prima bomba atomica lansata asupra unui oras, Hiroshima. Inainte de toate, ar trebui sa explicam cadrul in care s-a ajuns la o astfel de decizie din partea liderilor americani. Nu putem judeca corect fara sa stim motivatia lor, situatia politica si militara din acel moment.

1945 august. Germania nazista si aliatii sai au capitulat rand pe rand, doar Japonia refuza sa accepte capitularea neconditionata. Ar fi fost de acord cu o capitulare conditionata, fapt refuzat de Aliati. Dupa atacul de la Pear Harbour din 1942 Japonia a dus o campanie victorioasa cateva luni de zile reusind sa isi extinda aria de influenta. Treptat insa, SUA va echilibra balanta si va prelua initiativa. In 1945 mare parte din cuceririle japoneze erau pierdute, iar Aliatii se aflau in fata invadarii arhipelagului japonez, a insulelor principale.

Fiecare tabara a facut o aproximatie a pierderilor pe care le vor avea in urma invaziei. Japonezii sperau sa produca atat de multe pierderi umane Aliatilor incat acestia sa renunte la capitularea neconditionata si sa accepte niste negocieri. Vice Amiralul Takijirō Ōnishi a extimat la 20 de milioane numarul japonezilor morti. Predictiile americane vorbeau de 1,7 - 4 milioane de victime dintre care aproximativ 400-800 000 de morti in randul soldatilor aliati si de 5-10 milioane de victime japoneze. Ferocitatea razboiului, dorinta japonezilor de a-si apara tara si imparatul, armele de care dispuneau taberele nu lasa loc de iluzii in privinta pierderilor suferite in batalia ce va urma.

Americanii in fata acestor predictii au incercat sa gaseasca o solutie pentru a pune capat razboiului cat mai repede, sa ii sileasca pe japonezi sa accepte capitularea neconditionata. Din 1942 au inceput sa lucreze la asa-numitul Manhattan Project prin care se urmarea crearea bombei atomice. In 1945 aveau deja bomba atomica aceasta fiind si testata in desertul american. Liderii militari americani cat si cei politici care stiau de existenta acestui proiect considerau necesara folosirea lui atat prin banii investiti cat si prin vietile americane care urmau sa fie salvate. In fata acestor argumente s-a decis folosirea bombei atomice.

Trebuie totusi sa remarcam ca s-au mai facut eforturi pentru a se obtine capitularea neconditionata a Japoniei. Puterile Aliate au emis un nou ultimatum la Postdam. De asemenea oamenii de stiinta implicati in crearea bombei atomice au inaintat o scrisoare in care avertizau asupra pericolului care plana asupra Japonei, acea de a fi suferi distrugeri la o scala inimaginabila. Imparatul Hirohitoto cat si guvernul japonez au respins aceste solicitari.

La 6 august 1945 ora locala 8:15 un B-29 denumit Enola Gay dupa mama pilotului, Enola Gay Tibbets, a lansat prima bomba nucleara ( Little Boy) asupra orasului japonez Hiroshima. Se extimeaza ca aproximativ 70.000 de oameni au murit imediat ca rezultat al exploziei, numarul total al victimelor ajungand la 90-166 000 oameni. Numarul victimelor initiale va creste datorita ranilor provocate de explozie, dar si datorita imbolnavirilor de leucemie si cancer. 69% din cladirile orasului au fost distruse, iar alte 6-7% au fost avariate.

When you arrive in Hiroshima you can look around and for 25 and perhaps 30 square miles you can see hardly a building. It gives you an empty feeling in the stomach to see such man-made devastation.

Wilfred Burchett

A fost justificata distrugerea celor doua orase ?

Inca din acele momente s-a discutat despre justificarea lansarii bombelor nucleare, daca ea exista sau nu. Multi oameni de rand, dar si istorici au adus argumente in favoarea sau impotriva folosirii armelor nucleara. Opinia mea personala este ca ea se justifica. Suna crud, dar va rog sa imi analizati argumentele.

Pierderile umane si materiale daca nu se lansau bombele atomice ar fi fost mult mai ridicate. Modul in care japonezii s-au aparat ajungand sa apeleze la kamikaze contra aliatilor nu lasa niciun dubiu asupra felului in care si-ar fi aparat pamantul tarii, pe imparat. Numarul celor morti in urma invaziei era mult mai mare, la fel si pierederile materiale. Intreaga tara ar fi fost ravasita de razboi, mult mai mult decat a fost pana atunci.

Pretul salvarii a milioane de oameni (japonezi si aliati) a fost dat de 2 orase. Ele au platit cu sange salvarea Japoniei de la distrugerea finala.

Ingerul decazut (III)

5. In gondola timpului


Au trecut ani de la acea noapte in care Malachai a decis sa intervina si sa ii salveze viata Valeriei. Fetita de alta data a devenit acum o domnisoara in toata firea, admirata de toti gentlemenii tinutului, vazuta ca o partida ideala pentru maritis, frumoasa si mai ales foarte bogata, visul oricaror parinti de baiat. Ea insa nu parea sa acorde niciunui curtezan o atentie deosebita. Dansa la baluri cu ei, dar niciunul nu era acolo, in inima ei.
Era balul anului, organizat an de an de Ducesa de Burgoise, cel mai asteptat eveniment din tinut. Era momentul in care domnisoarele isi etalau cele mai frumoase tinute si bijuterii pentru a atrage privirile domnilor, a intra in gratiile lor. Valeria a iesit pe o terasa a palatului. In urma lasase o serie de promisiuni ca la intoarcere va acorda cate un dans fiecaruia din ei. Se aseza pe un scaun privind cerul instelat. Era cald afara, o atmosfera placuta.
- Esti in centrul atentiei Valeria, vedeta balului. Frumusetea ta a atras atentia tuturor. Nu mai esti fetita aceea plapanda pe care am cunoscut-o eu la inceput. Esti o adevarata domnsoara acum.
- Malachai.... simteam ca nu mai rezist, m-am saturat de aceste baluri, spuse Valeria ridicandu-se din scaun si sarind in bratele ingerului. Mi-a fost asa dor de tine, pe unde ai umblat ?
- Serios, ti-a fost dor de mine ? Nu am lipsit decat doua zile.
- Sunt obisnuit cu tine, sa fii langa mine, sa te stiu langa mine, sa aud glasul tau, sa fiu cicalita de tine pentru ca nu am grija de mine, stii tu, toate acele lucruri pe care le faci tu.
- Multumesc, acum sunt un inger cicalitor...
- Taci , esti ingerul meu, Malachai. Asa de mult comentezi uneori insa, imi vine sa te strang cu mainile mele de gat. Mi-a fost de tine, nu mai suport aceste baluri, toti acesti curtezani care imi dau tarcoale, incearca sa ma seduca.
- Ce pot sa spun, se vede cat de mult iti displace sa dansezi cu ei, sa cochetezi, ma mir ca ei nu remarca asta, scumpa mea.
- Ironia asta a ta, imi displace profund. Si nici nu ma lua cu acel scumpa mea, te rog. As putea crede ca esti gelos, dragul meu.
- Nu-s gelos, nu vad de ce as fi gelos pe cineva in legatura cu tine, scumpa mea.
- Esti insuportabil uneori, dar m-am obisnuit cu tine. Acum nu mai comenta si tine-ma in brate, ingeras rau !!!
Machai nu mai apuca sa spuna nimic, Valeria ii sari in brate si il tinu strans, ii simtea bataile inimii. Si lui i-a fost dor de ea, tare dor. Fara sa simta, acel copil, acum o adevarata domnisoara ii devenise din ce in ce mai draga, prezenta ei ii facea placere, se simtea altfel cu ea. Barbatii din jurul ei, cei care roiau si ii faceau curte ii erau toti antipatici, i-ar fi sters de pe fata pamantului. Oare sa fie adevarat, era gelos ? Nu, nu avea cum, el era un inger, iar ea om. Astfel de relatii erau interzise. Totusi, ce simtea pentru ea, oare ?
-Acum trebuie sa ma reintorc la bal, dar nu o sa mai stau mult si datorita unor dureri de cap o sa plec acasa, ne vedem acolo, nu?
-Da, bineinteles. Distractie placuta in continuare cu acei insi..
-Esti gelos !!!
Valeria se intoarse iar la bal lasandu-l pe Malachai pe terasa. Acesta se gandea la ea, parca ieri a salvat-o de la cadere din acel copac, iar acum, este o adevarata domnisoara de o frumusete si inteligenta. Cu zambetul ei seducator putea avea la picioare pe cel mai frumos dintre tinerii tinutului. Cum au trecut anii, nici macar nu a simtit alaturi de ea asta. Pentru el oricum anii treceau altfel, dar acesti ani, petrecuti cu Valeria, au fost unii deosebiti. S-a simtit ... fericit. Da, asta era cuvantul potrivit, fericit. Fericit dupa atata vreme, linistit. Totusi, acum era un alt tip de fericire, ceva era schimbat.
Cat timp Malachai se gandea la toate aceastea, ceva , ca o umbra se strecurase pe terasa si il observa atent. In cele in urma, rosti:
-Malachai, fratele meu. Bine te-am regasit, a trecut multa vreme de cand nu te-am mai vazut.
Auzindu-si numele, Malachai se intoarse spre locul de unde venea glasul. Vazand cine ii rostise numele, ramase cateva secunde fara replica. Nu o mai vazuse de atata timp, iar acum ii aparuse din nou in calea sa.
-Anaita... au trecut cateva mii de ani de cand nu ne-am mai vazut.De fapt, ultima data cand ne-am vazut, erai printre acei ingeri care ma considerat nedemn sa mai stau cu voi, gandurile mele fiind pacatoase, un sacrilegiu la adresa Creatorului.
-Da, asa este. Faptul ca nu m-ai vazut, nu inseamna ca nu stim ce ai mai facut. Niciodata nu te-am pierdut din vedere, esti fratele nostru pana la urma, chiar daca unul ratacit.
-Ratacit ? Da, a trecut atata timp ca am uitat pentru moment ce parere aveai despre mine, ceea ce gandesc eu. Pana si tu mi-ai intors spatele dupa ce am plecat din Paradis, cea in care am avut cea mai mare incredere, cea mai apropiata dintre ingeri. Nu a mai contat nimic pentru tine, nu am mai contat.
-Ai contat, dar Creatorul conteaza si mai mult, El este totul. Oricat de drag mi-ai fi, daca mi s-ar spune ca trebuie sa pun capat existentei tale as face-o fara sa ezit, daca asta ar fi voia Lui.
- Sa lasam aceste discutii, spune-mi de ce esti aici, dupa atata timp. Ce vrei de la mine ?
- Datorita relatiei dintre noi, aici Anaita cobora vocea, parca vrand ca acele cuvinte sa ramana doar pentru ea, am fost aleasa sa iti transmit un mesaj. Las-o pe Valeria in pace, vezi-ti de drumul tau. Relatia voastra este una nepotrivita ca sa spun asa.
- Cum nepotrivita, ce le pasa lor ce fac eu ??? Nu au dreptul sa se amestece in viata mea, nu vad cu ce anume am gresit, ce i-ar deranja..
- Stii foarte bine parerea noastra, a Cretorului despre relatia dintre oameni si ingeri. Pamantul a mai fost odata curatat de creaturile rezultate in urma uniunii dintre ei, nu o sa mai asteptam atata timp, taiem raul din radacina. Inca ceva, ce ti-am transmis nu este o rugaminte, ceva negociabil. Las-o in pace pe Valeria, dispari din viata ei sau..
- Sau ce?
- Stii bine ce se va intampla, nu e nevoie sa mai repet eu, Malachai. Oricum, ma bucur ca te-am revazut, nu te-ai schimbat, tot la fel de aprig ai ramas, ai acea sclipire in ochii tai atat de draga mie, care m-a fascinat mereu. Nu fii egoist, gandeste-te si la ea, la consecintele faptelor tale. La revedere, dragul meu.
Dupa plecarea Anaitei, Malachai ramase singur acolo, pe terasa. Multe ganduri ii treceau prin cap, aceasta vizita si mai ales mesajul primit il luasera pe neasteptate. Ce sa faca, toata viata lui de pana acum cu Valeria se naruia precum un castel de nisip peste care venise un val. Ce sa faca oare, mesajul primit era destul de clar. Sa o puna in primejdie, sa continue sa fie alaturi de ea sau sa plece. Ce sa faca, asta era intrebarea care il rodea, ii preocupa. Discutia cu Valeria urma sa fie una importanta, mult mai importanta decat ar fi crezut el.

6. Doar in basme

Valeria era nerabdatoare sa il vada pe Malachai, dorea sa ii spuna decizia lui. Se seturase de acele baluri interminabile, trebuia sa faca fata atator gentlemeni care o curtau dorind mana ei. Averea familiei reprezenta o motivatie mai mult decat suficienta pentru asta, putini dintre ei apreciau si femeia. Nu mai venea acel inger gelos, timpul se scurgea tare greu acum.
- Buna seara, domnita. Bine v-am regasit. Avem ceva important de discutat.
Valeria ramase blocata, era ceva schimbat la el, nu il mai recunoastea. Ceva nu era cum trebuia, era schimbat.
-Si eu am ceva important sa iti spun.
-O sa incep eu, daca nu te superi, domnita. M-am gandit mult si am decis ca e timpul sa plec in lume, sa o colind. Ai crescut indeajuns acum, nu mai ai nevoie de mine, nu mai ai nevoie de un inger pazitor. Cand te-am intalnit erai o copila, acum esti o femeie deja. Gata, trebuie sa te las sa-ti iei zborul ca sa spun asa.
- Ce tot spui, ai innebunit, cum sa pleci ?!!? Nici sa nu te gandesti la asta, nu te las. Asta doream sa iti spun. Te iubesc Malachai, te iubesc !!! Intelege asta, renunta la nebunia asta cu separarea. Vreau sa plecam undeva in lume , am suficienti bani primiti mostenire de la mama mea, banii mei. O sa mergem undeva amandoi, departe de toata nebunia asta, sa fim doar noi doi. Te iubesc Malachai, vreau sa fiu cu tine !!!
- Esti doar o copila prostuta !!! Eu sunt un inger iar tu un om. Nu suntem la fel, Valeria.
- Nu conteaza ce esti tu, ce sunt eu. Stiu ca te iubesc mai mult decat orice in lumea asta, vreau sa fiu cu tine, nu conteaza nimic altceva.
Intr-o secunda Malachai a fost langa Valeria, mana lui strangea gatul ei delicat:
-Asculta-ma bine, nu o sa mai repet a doua oara. Nu stiu de unde si pana unde ti-ai inchipuit ca eu as manifesta pentru tine ceva mai mult decat un interes pur platonic, ai fost cobaiul meu, micul meu soarece de laborator cu ajutorul caruia am incercat sa intru in mintea voastra, sa vad ce anume ganditi voi oamenii. Crezi ca as putea simti ceva pentru tine, o fiinta inferioasa mie ? Eu sunt un inger, tu o simpla femeie, un om. Asa ca trezeste-te la realitate, lasa fanteziile tale cu noi doi impreuna. Experimentul s-a terminat, nu mai am nevoie de tine. Am incercat sa fiu cat mai delicat, dar vad ca nu se poate altfel.
Valeria il privea ingrozita pe Malachai, niciodata nu se purtase asa cu ea, atat de crud, rau, violent. Simti cum obrajii sunt acoperiti cu lacrimi, iar gatul o durea, dar aceasta durere nu se putea compara cu ceea ce simtea in inima ei. Toate visele sale se spulberau, era goala pe dinauntru. Isi dorea sa dispara de pe fata pamantului in acele momente. Il iubea atat de mult, crezuse ca si el o iubeste, iar acum ii spunea asta. Ochii lui sticleau, erau plini de ura, o facea sa sufere, atat fizic cat mai ales sufleteste. Treptat, durerea ei se tranforma in ura, il ura pentru tot ce ii spusese, ura fiecare secunda petrecuta alaturi de el. Malachai isi lua mana de pe gatul ei, aceasta era usor vanat de la stransoare. Valeria se aseza pe pat, uitandu-se la el:
- Ai spus ca vrei sa pleci, pleaca. Te urasc, urasc ceea ce mi-ai facut, cum te-ai jucat cu mine precum un sobolan, nu-s jucaria nimanui. Mai bine ma lasai sa mor decat sa faci tot ceea ce ai facut din mine. Te urasc, nu-mi vine sa cred ca te-am putut iubi, nu am vazut cata rautate este in tine, ceea ce vrei de fapt. Mi-e sila de tine , prezenta ta imi face scarba. Pleaca, acum !!!
- Adio, domnita. Ma bucur ca ti-ai venit in fire si ai vazut ceea ce a fost intre noi, ti-ai dat seama de nu era decat o iluzie ceea ce credeai tu.
Spunand aceastea disparu din camera lasand-o singura pe Valeria. Aceasta se prabusi in pat plangand incetisor. Avea sa fie o noapte lunga pentru ea, la fel si zilele ce urmau. In cele din urma adormi, scapand pentru cateva ore de durerea pe care o simtea.
Intreaga noapte Malachai si-o petrecu sub copacul unde incepuse totul, acolo de unde, cu ani in urma salvase o fetita din ghearele mortii. Era furios, furios pe cei care il obligasera sa o faca pe Valeria sa sufere, pentru prima data in viata lui isi ura fratii. A fost fericit, iar ei i-au luat asta. Sa fie blestemati, toti. Fiecare lacrima varsata de ea o simtise ca pe o lovitura de pumnal in inima. Privirea ei dezamagita, apoi ura din ochii sai, ii apareau in mintea sa. Toata fiinta sa parca era strapunsa de mii de cutite. O stia prea bine, nu era alta solutie. Daca i-ar fi spus totul, adevarul, nu ar fi renuntat la el. O iubea, acum stia asta mai mult decat oricand. Ce ironia, si-a dat seama de ceea ce simtea pentru Valeria acum cand totul era terminat intre ei, cand il toata iubirea ei se transformase in ura.
- Multumesc Valeria, multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine, pentru iubirea ta. Odata, poate o sa ma poti ierta pentru ceea ce ti-am facut. Sa fii fericita, asta iti doresc. Sper sa gasesti pe cineva care sa te faca fericita asa cum meriti, cum nu am putut eu sa te fac, asa cum imi doream. Te iubesc, mereu vei fi in inima mea. Adio, Valeria.


In loc de epilog

70 de ani au trecut de la acea seara in care Valeria si Machalai si-au spus adio. Valeria s-a casatorit cu unul din cei care ii faceau curte, unul dintre cei mai frumosi curtezani. Acesta o va iubi toata viata lui, tratand-o ca pe o regina, regina inimii sale. Impreuna vor avea 3 copii, iar acestia la randul lor alti copii, astfel incat a ajuns sa fie conducatoarea unei familii destul de numeroase. Conducand-o cu o mana de fier invelita intr-o manusa de catifea, familia ei va deveni una din cele mai influente din tara. Acum insa se afla in casa unde a copilarit, in vechea ei camera. Simtea ca sfarsitul este aproape asa ca isi dorea sa fie aici. Din toate proprietatile pe care familia ei le detinea aceasta era cea mai draga ei. Era casa in care a crescut, unde si-a petrecut unii dintre cei mai frumosi ani alaturi de el, ingerul ei, Malachai. Statea in pat gandindu-se la tot ce s-a intamplat, bune si rele. Tinea ochii inchisi incercand sa vizualizeze aceste amintiri.
In acest timp, pe nesimtite, o umbra o privea dintr-un colt de camera. Valeria, copila de odinioara, devenita apoi domnisoara, era acum la sfarsitul vietii sale. desi batrana, inca avea acea stralucire de odinioara, inspira acea putere, hotarare atat de dragi lui. Cati ani au trecut, cate s-au schimbat. Desi i s-a spus sa stea departe de ea, din cand in cand o mai revedea pe ascuns. A fost acolo cand s-a maritat, cand a nascut, la inmormantarea sotului ei si la alte momente importente. Era tare mandru de ea, de tot ce a relizat. Datorita ei a cunoscut dragostea, a vazut partea buna a oamenilor asa cum nu o mai vazuse pana atunci.
- Buna, Valeria.
-Malachai... visez cumva, e doar o iluzie precum insetatul vede in desert, la orizont, oaza salvatoare ? Esti doar plasmuire imaginatiei mele, nu esti aici cu adevarat.
- Sunt aici, nu visezi, nu-ti imaginezi. Am venit sa te vad, iubirea mea.
- Iubirea mea... niciodata nu mi-ai mai spus asa pana acum, nu am auzit aceste dulci cuvinte din gura ta. Si cat doream sa le aud, atat de mult. Mi-ai fi dat jumate din viata pentru ele, pentru ca noi doi sa fim impreuna.
- Nu a fost sa fie, sa avem povestea noastra de amor fericita. Povestile acestea sunt doar povesti, atat de putine in realitatea.
- Mi-a spus Anaita ce s-a intamplat, de ce ai plecat.
- Anaita, ai discutat cu ea ?
- Da, a aparut la cateva luni dupa ce ai plecat. Nu stiu de ce, ce a facut-o sa faca asta, sa-mi spuna motivul plecarii tale. Poate ca nu a vrut sa te mai urasc asa de mult. Ceva ma face ca tine la tine intr-un mod special, desi nu vrea sa arate asta. Cat te-am urat in acel timp, cat ti-am blestemat numele, fiecare amintire cu tine ma durea mai mult decat o mie de cutite infipte in inima mea. Niciodata nu am urat pe cineva asa. Te rog sa ma ierti pentru asta, pentru tot ce am gandit atunci.
- Nu am de ce sa te iert, dragostea mea. Tu trebuie sa ma ierti pentru tot ce ti-am spus, pentru Iadul in care te-am aruncat. Iarta-ma iubire mea, nu am vazut alta cale sa ma despart de tine. Poate ca sunt un las, ca nu te-am luat sa fugim in lume, dar odata si odata, visul nostru ar fi fost sfaramat, iar pedeapsa mai crunta decat iti poti imagina. Nu puteam sa risc sa patesti ceva, soarta mea nu conta, dar a ta DA.
- Mi-am iubit sotul, pe John. Dar nu l-am iubit cum te-am iubit pe tine, iar el a simtit asta, simtea ca cineva era acolo, mai mult in inima mea decat el. A fost un sot minunat, nu am ce sa ii reprosez. Nu am putut sa ii intorc insa iubirea, dragostea lui. Sper sa ma fi iertat pentru asta, e pacatul meu fata de el. Pe unul din baietii mei l-am numit Malachai, fiecare generatie din familie are cate un copil cu numele tau. A fost cadoul meu pentru tine, pentru tot ce mi-ai oferit, modul in care am incercat sa te "leg" de familia mea.
-Multumesc. Sa stii, am fost langa tine in multe momente din viata ta, doar ca nu am lasat sa ma vezi. Cand te-ai maritat, am simtit cum mi se frange sufletul. M-am rugat sa te faca fericita insa, asa cum meritai, cum imi doream eu sa te fac.
- Sa stii, de multe ori simteam ca esti acolo, te-am simtit acolo atunci. Credeam ca e doar impresia mea, o dorinta interzisa. Malachai, sfarsitul meu este aproape. Ai simtit asta, probabil ca vreun Colector imi da deja tarcoale. Sa stii ca te-am iubit, ca nu mi-e frica de moarte. Mi-am trait viata cu bune si cu rele, am iubit, urat, facut lucruri bune, mai putin bune. Mereu am vrut sa traiesc o viata, sa fac lucruri care sa te faca sa iubesti oamenii, sa vezi ca au ceva bun in ei, merita existe. Te-am iubit Malachai, nicio secunda nu am incetat sa te iubesc, sa nu uiti asta, te rog. Cand trupul meu va fi demult doar oase, sa raman in memoria si inima ta ca si ceva frumos la care sa te gandesti cu placere. Vreau sa fiu nemuritoare pentru tine, sunt egoista, dragostea mea.
- Nu esti egoista, esti indragostita. Nu o sa te uit, odata si odata, tot ne vom revedea iubirea mea, iti promit asta. Mereu vei fi cu mine, ai fost din prima clipa in care te-am cunoscut, Valeria.
- Ma simt asa de obosita, mi se inchid ochii. Nu pleca de langa mine, stai cu mine pana la sfarsit, te rog.
- O sa stau iubire, sunt langa tine, aici. Te tin in bratele mele, stai linistita. Te iubesc Valeria, te iubesc. Esti dragostea mea.
- Si eu te iubesc, Malachai...


Acesta a fost sfarsitul Valeriei. Murea impacata, dragostea vietii ei era cu ea acolo, o tinea in brate.

Ingerul decazut (II)

Pentru un spritz de vara

3. Decizia

Valeria zacea in pat gemand, iar Malachai o privea stiind ca trebuie sa ia repede o decizie. Daca o va lasa pe mainile medicului, oricat de bun era acesta sansele ei de supravietuire erau mici. Creatura asta, asa mica, nevinovata, dragalasa era totusi ceva ce el ura, era un pui de OM, cel pentru care Creatorul isi lasase ingerii sa cada pe plan secund. -Malachai, marele Malachai este aici iar. Iar o sa intervii in cursul Destinului asa cum ai facut acum cateva zile ? Cel care spusese aceste cuvinte se afla intr-un colt al camerei, aparuse pe neasteptate fara sa fie simtit. Era un colector al mortii trimis sa ia sufletele celor decedati. Era precum o umbra, nu i se putea zari fata, vreo trasatura a chipului sau

.- Trebuia sa banuiesc ca un Colector trebuie sa fie prin apropiere, sa simt duhoarea voastra specifica. - Trebuie sa ma lasi sa o iau, asa i-a fost sortit, trebuie sa moara. Ai salvat-o odata, acum e momentul sa ma lasi sa ii iau sufletul, sa il duc acolo unde ii este locul. Nu te juca cu Moartea, pana si ingerii ar trebui sa stie asta !!!

- Ma ameninti pe mine, un inger ?!!? Ar trebui sa iti stii locul, pleaca acum. 

- Am venit dupa fata si …

- Nu o sa mai repet odata, fata nu o vei lua, acum dispari.

Colectorul disparu asa cum aparuse, iar Malachai isi indrepta mana spre copila. Decisese sa o salveze, nu stia de ce acel pui de OM il facuse sa ia acea decizie. Asta simtea ca trebuie sa faca contrar oricarei logici. O va salva, proteja, va sta alaturi de ea, poate asa va intelege de ce ii iubea atat de mult Creatorul pe oameni, ce vedea la ei. Fata era vindecata, acum trebuia sa dispara, va reveni maine seara sa o vada. 

La cateva clipe dupa ce Malachai disparu, doctorul, dadaca si menajerele intrara grabite in camera aducand tot ce ere necesar pentru operatie. Dr. Eliot cerceta starea fetei, ceva se schimbase. Nu avea nicio explicatie, dar fata parea vindecata. Dupa ce o mai analiza odata, se grabi sa dea vestea minunii si la restul. Pentru orice eventualitate decise sa mai stea si peste zi la conac sa supravecheze starea Valeriei, sa fie sigur ca totul este in regula. Cineva de sus a vegheat asupra fetei salvand-o in aceasta seara, gandi doctorul.

4. Povestea

Timpul trecea greu pentru Malachai, nu era deloc rabdator din fire, i-ar fi placut sa se duca chiar acum la Valaria, sa o vada, sa discute cu ea mai ales. Trebuia insa sa aibe rabdare, nu puteam discuta cu fata oricum. Orele i se pareau a fi zile, dar in cele din urma seara veni. Valeria dormea in pat, era inca extenuata dupa seara precedenta. Nu-si amintea mare lucru din ce se intamplase, stia doar ca ii venise rau, tot ce a urmat era in ceata. Sa fi fost salvata de ingerul ei, scoasa din gherele mortii sau era doar un vis, o nascocire a imaginatiei ei se intreba fata. Spera ca Malachai sa soseasca, sa il intrebe daca e real sau nu. Se ridica si se duse la fereastra, privi Luna intrebandu-se daca cine de sus de acolo, o priveste la randul ei Pamantul.

- Ar trebui sa stai in pat, ai avut o zi tare grea. Esti bine acum, dar ai nevoie de odihna, se auzi dintr-un colt al camerei.

Era Malachai care sprijinit de perete privea fata, incepea sa ii devina din ce in ce mai draga acest pui de om. Fara sa spuna un cuvant Valeria se intoarse spre el si pe neasteptate ii sari in brate de parca era un prieten pe care nu l-a mai vazut de mult. Ingerul ramase blocat pentru cateva clipe, nu stia ce sa faca, nu mai patise asa ceva. Nu se astepta la asta, sa ii sara in brate asa, cu atata afectiune. Dupa cateva clipe isi reveni si stranse fata la pieptul sau.

-Malachai... tu m-ai salvat ? Nu stiu daca e un vis sau nu, dar zaceam in pat, iar tu te-ai certat cu cineva si i-ai zis sa ma lase in pace, ca nu o sa mor...

-Sunt ingerul tau pazitor doar, trebuie sa am grija de tine, nu ? Gata cu imbratisarile, acum treci in pat. Nu vreau sa racesti sau mai stiu eu ce patiti voi oamenii.

Fara prea multa tragere de inima Valeria trecu in pat si se acoperi iar cu patura. Malachai isi trase un fotoliu langa patul fetei, tinea in maini o carte cu povesti.

-Ce poveste vrei sa imi citesc acum ?- Povestea ta, asta as vrea sa imi spui, povestea ta ingerasule.

- Povestea mea... e una lunga, trista pana acum, dar inca se scrie, copilo. Am fost unul din ingerii Creatorului, eram copiii sai. Apoi ati venit voi, Adam si Eva la inceput. Am sperat ca va intoarce spatele omului, dupa ce a fost dezamagit de el, dar nimic. Nu am mai suportat sa vad cum dragostea Lui se indrepta spre voi, poate am fost egoist. Eram obisnuit sa ca doar ingerii sa fie cei dragi lui, nu sa impartim dragostea cu cineva. Gandurile mele nu erau pe placul celorlalti ingeri, eram consideram un tradator. Am ajuns in Iad, m-am gandit ca acolo voi gasi pe cineva care gandeste precum mine. Sperante desarte, Lucifer si ai sai erau pierduti, nu isi doreau decat sa aiba ei puterea, nu mai cautau dragostea Sa. Am plecat si de acolo, nu mai aveam niciun loc al meu, eram pribeag printre voi. V-am urmarit mii de ani, mii de ani in care v-ati omorat intre voi, atata ura. Nicio specie nu am vazut-o sa isi omoare semenii asa cum vi-i omorati voi. Si totusi... totusi, voi sunteti inca copiii Sai iubiti. Vezi, nu sunt asa cum ma crezi tu. -

 Esti ingerasul meu pazitor, orice ai spune tu. O sa vezi ca nu suntem asa toti, nu suntem toti niste asasini, unii meritam dragostea Lui.

- Poate... nu stiu, vom trai si vom vedea, Valeria.

Ingerul decazut (I)

Pentru un spritz de vara

Ingerul decazut

1. Copacul

Era amiaza, soarele lumina cu putere. Undeva, in tinutul Westminster, la umbra unui batran copac Malachai statea razemat. In mintea lui se ducea o adevarata batalie a gandurilor. Un inger izgonit din Paradis, un demon care parasise Infernul, asta era el. Nu mai avea nici un loc unde sa se simta acasa, in siguranta. Singurul lucru pe care si-l dorise era sa fie din nou iubit, sa fie in centrul atentiei Domnului. Ingerii au fost alaturi de El, iar El ii abandonase acum pentru oameni, acele fiinte care erau cu putin superioare unor maimute. Cum putuse sa faca asta, de ce nu intelegea ca nu meritau iubirea Sa, nu erau demni de ea. Mandria oamenilor, rautatea lor ii facea sa fie capabili de cele mai mari crime, atrocitati. Nu meritau nimic, nimic !!! Nu dorea un razboi cu fratii sai, scopul rascularii sale a fost altul, iar Lucifer uitase asta, transformase totul intr-o lupta pentru putere. Nu era cu nimic mai bun decat oamenii, manat de aceleasi orgolii marunte.Deodata, un strigat de copil ii deturna atentia de la gandurile sale spre un alt copac. In varful acestuia, sus pe o creanga o fetita tremura si tipa. In clipa urmatoare creanga se rupse, iar copila se prabusi spre pamant. Intr-o clipa Malachai ajunse la copac si o prinse in bratele sale.  -

Copila prostuta, ce te-a apucat sa te urci tocmai acolo , tipa el ?Drept raspuns, fetita il cuprinse in brate si mai tare, plangand pe umarul sau.- Gata, nu mai plange. Acum e totul bine, dar sa nu mai faci asta. E periculos, puteai muri.

- Si asa as fi ajuns unde e mamica mea, nu ?

Acest raspuns il lasa fara replica... Ce putea sa ii raspunda, nu avea nicio idee.

- Tu esti ingerasul meu pazitor trimis de mamica mea, mi-a promis ca unul va avea grija de mine in locul ei, iar ea va veghea asupra mea.

- Hei copilo, nu-s niciun inger pazitor, nu mai spune tampenia asta. Ai inteles ?

- Ba esti, daca nu ai fi cum de m-ai salvat ?- Eram pur si simplu la locul potrivit, iar tu ….

Malachai tacu privind ochii fetitei care erau se umpleau de lacrimi.

- Nu mai plange, urasc asta. Unde e tatal tau, probabil ca isi face griji pentru tine…

- Taticul meu este plecat la Londra, cu munca… Mai mereu este acolo. Am fugit de dadaca mea, nu o suport. E rea cu mine, mereu ma cearta.

Nu termina de spus aceste cuvinte si un glas de femeie se auzi in departare:

- Valeria… Valeria … unde esti ?

Ingerul lasa fetita din bratele sale si ii spuse:

- Ai grija de tine, nu te mai urca in copaci. Nu e pentru copilasi.

- Ingerasuleeeeee…. Vino te rog diseara la mine, imi poti citi o poveste…

Malachai se intoarse spre fetita cu intentia de a pune capat acelor nonsensuri pe care le spunea, el era un inger, o fiinta a Domnului, nu un cititor de povesti pentru copii neascultatori. Privirea Valeriei il opri insa, era plina de speranta, zambitoare. Era o copila pana la urma, nu avea rost sa fie asa rau cu ea.

- Poate, poate … vom trai si vom vedea zise ingerul si disparu de parca nici nu ar fi fost acolo.

Orele trecura, iar Malachai devenea din ce in ce mai agitat. Nu intelegea de ce se simtea asa, pana la urma era un om, iar din cauza oamenilor el pierduse ce pretuia mai mult, scopul vietii sale. Acum era micuta, dar va creste si va ajunge cum sunt semenii ei, sa provoace distrugere, suferinta. Femeile erau mai rele decat barbatii, de-a lungul timpului a vazut cum multi barbati au cazut prada farmacelor lor, tranformandu-se in simple papusi in mainile lor. Nu avea nicio obligatie, din contra. A facut mai mult decat trebuia, fara el ar fi murit probabil. Se va duce la ea, dar doar sa ii scoata din cap ideile ca ar fi ingerasul ei pazitor. Doar pentru asta o va vizita, nimic altceva.

2. Cartica cu povesti

Valeria statea in pat cu lampa din camera aprinsa. Desi dadaca ei insista ca e destul de mare ca sa mai doarma cu lampa aprinsa, amenintarea ca ii va spune tatalui in cazul in care o stinge era suficienta pentru a dormi asa. Aceasta seara era una deosebita, in sfarsit promisiunea mamei ei se indeplinea, isi vedea ingerasul. Timpul trecea, se facea tarziu, iar el nu mai venea. Inchise pentru o clipa ochii, iar cand ii deschise pe fotoliul de alaturi se afla Malachai.

- Am crezut ca nu o sa vii ingerasule, bine ai venit.

- Inceteaza odata cu ingeras, nu-s ingerasul tau, nu-s al nimanui.

- Mama nu m-a avertizat ca voi ingerii sunteti asa de rai uneori, chiar si cu cei pe care trebuie sa ii protejati.- -Nu am vrut sa tip la tine copila, iarta-ma. Nu-s obisnuit sa mi se spuna asta, atata tot. Tatal tau pe unde este ?

- De cand a murit mama tata este din ce in ce mai mult plecat, la Londra sau cine stie prin ce oras. Munceste tare mult. Mi-as dori insa sa stea mai mult cu mine, sa se joace asa cum o faceam odata, cand era si mama. --Ce s-a intamplat cu mama ta ?

- Acum un an, mama s-a imbolnavit. Nu mai putea sa se joace cu mine, sa-mi citeasca, statea in pat in camera ei. Tata era cat putea de mult cu ea, ma lasau si pe mine din cand in cand, cand se putea. Apoi intr-o dimineata, m-a trezit tata, m-a luat in brate si m-a dus la mama. Era tare slabita, m-a strans la pieptul ei, mi-a spus ca totul va fi bine, ea trebuie sa plece. Imi lasa insa un inger pazitor, iar ea va veghea din Ceruri asupra mea, ma va proteja. A adormit si nu s-a mai trezit. A durat cam mult pana ai aparut, nu mi-am pierdut rabdarea, doar ca ma temeam ca nu vei veni.

- Hai sa stabilim ceva. Nu-mi mai spune ingerasule, zi-mi pe nume, Malachai. E bine asa?

- Daaa… foarte bine. Frumos nume.- Multumesc. Acum ce vrei sa facem ?

- Sunt cam obosita, dar mi-ar placea sa-mi citesti o poveste. Mama imi citea seara de seara una pana sa adorm. Vrei ?

- In seara asta, dar doar in seara asta. E bine ?- Multumesc ingerasule… aa…Malachai. Scuze, o sa ma obisnuiesc eu sa-ti spun pe nume

- Da cartea, ce poveste vrei sa-ti citesc din ea ?

- Orice poveste vrei tu, mie imi plac toate.

Malachai lua carticica si alese o poveste al carui titlu i se paru mai interesant,Printesa si pajul cel rau. Citi din poveste, iar cand ajunse pe la jumatate isi atinti ochii spre copila din pat. Adormise tinand in brate un ursulet vechi de plus. Probabil ca era un cadou de la mama ei. Stinse lampa si se aseza din nou pe fotoliu. Ce naiba facea el acolo, in acea camera, alaturi de acea copila ? Era era dusmanul, in plus il vedea ca pe ingerul ei pazitor, iar el nu era asta. Nu avea nici un rost sa ii faca iluzii, ce s-a intamplat a fost doar o intamplare fericita, nu va mai fi in preajma ei. Din cand in cand copila gemea incetisor, se zbatea in pat si striga dupa mama ei. Malachai o acoperea iar cu patura si se aseza in fotoliu veghind copila. Asa trecura ora intregi, razele soarelui isi faceau aparitia pe cer, iar cocosii dadeau trezirea. Era timpul sa plece si el. Se uita la fata, ii zambi si disparu in ceata diminetii.

3. Decizia

Faptul ca nu avea nevoie de somn sau mancare i se paruse a fi o binecuvantare, pana acum. Si-ar fi dorit tare mult sa doarma, sa uite de tot. Nu stia ce va face cu Valeria, cumva copila ii era simpatica, se atasase de ea in acele 2 zile. Avea ceva, inocenta ei, acea sticlire din ochii ei. Oscila intre ura sa fata de oameni pentru ca i-au furat ce avea mai pretios si o dorinta pe care nu o mai cunoscuse pana atunci, de a fi aproape de un om, de a proteja. De ce simtea oare asta, de ce? Era din ce in ce mai agitat, aceste ganduri nu ii dadeau liniste, o adevarata batalie se dadea in mintea lui. Timpul trecu si luna lua loc pe cer Soarelui. Malachai continua sa se invarte de colo colo agitat, enervat. Pe chipul sau se putea observa lupta launtrica pe care o purta. In cele din urma, se opri intr-un loc si spuse cu glas tare:

- Am decis, ma duc si ii voi spune acelei copilite ca eu sunt un inger, o creatura a Domnului, nu valetul ei !!! Oamenii astia, mereu orgoliosi, plini de sine crezandu-se centrul Universului. Ei nu valoareaza nici macar cat un fir de praf si totusi vor sa fie totul. Primesc atata dragoste si nu o apreciaza, distrug tot ce ating, tot ce e mai pur contamineaza cu atingerea lor. Merita sa piara cu totii, de un alt Potop e nevoie.

Cu aceste idei in minte Malachai se duse la Valaria vrand sa termine odata pentru totdeauna cu ingerul pazitor. De la fereastra camerei ei observa mare agitatie inaintru. Fetita era in pat inconjurata de doica sa si de alte slujitoare, ceva nu era in regula.

- Are temperatura mare, nu putem deloc sa ii scadem febra. Ce face doctorul de nu mai vine, l-am trimis pe John dupa el acum 2 ore, spuse dadaca vadit ingrijorata.

- Poate ca ar trebui sa chemam si un preot, starea fetei se agraveaza pe clipa ce trece si daca va ...

In acea clipa pe usa intra doctorul. Cand a fost anuntat de cele intamplate se afla in alt comitat, la un alt pacient. Fiind anuntat de John s-a grabit sa vina cat mai repede la Valeria, era slabiunea lui, poate si pentru ca in tinerete a fost indragostit de mama ei. Fara alte cuvinte se apuca sa consulte fata incercand sa vada ce are si ce ar putea sa faca sa isi revina. Cu fiecare secunda chipul medicului devenea si mai nelinistit, mai ingrijorat.

- Fetita are apendicita, trebuie operata de urgenta, sa speram ca nu e prea tarziu. Haideti cu mine sa va spun ce trebuie pregatit.

Oamenii plecara lasand fetita singura in camera... Malachai se apropia de ea usor, cu teama parca. Acum o zi era asa de vesela, iar acum zacea in pat asa. Buzele fetei se miscau soptind ceva :

- Mami..tati... ingerasul meu.... va iubesc..

Malachai puse mana peste fata pentru a vedea cum se simte, daca doctorul a avut dreptate sau nu. Starea ei era mai grava decat si-ar fi inchipuit, poate ca si doctorul stia asta, dar nu a mai spus-o. Sansele fetei erau mici, ce sa faca oare ?

Va urma....

"Nespalatii"

Sunt obosit, plictisit, incerc sa imi gasesc o doza de energie intr-o noua cana de cafea, a treia pe ziua de azi. Am dormit putin, noaptea am pierdut-o scriind pe blog si pe un joc online. Despre ceea ce s-a intamplat pe acel joc as vrea sa scriu. La un moment, pe chatul jocului o romanca stabilita in Italia a facut o afirmatie de genul "Romanii sunt niste nespalati". Bineinteles ca romanii de pe joc au inceput sa discute despre ce a zis, sa argumenteze pro sau contra.

Au mai trecut ceva ore, acum nu mai gandesc asa, la cald. Are dreptate cand afirma ca suntem o tara de nespalati, oameni fara bun simt care fac mizerie, se comporta mai rau ca niste animale uneori ? Ea a argumentat ca acolo, de exemplu, nu se arunca hartii pe strada, se pastreaza curatenia, iar la noi... stim cu totii cum este pe marginea drumurilor, cum e in orase sau cum sunt raurile pline de deseuri. A mai spus ca nu vrea sa revina in tara, s-a saturat de Romania si de modul in care decurg aici lucrurile.

Mizeria pe care o intalnim tine de educatia in opinia mea, de cei 7 ani de acasa. Din pacate, multi nu mai au acesti ani, nu au mai primit o educatie corespunzatoare. Dar nu doar cei tineri fac mizerie ca sa spun asa, sunt si destui oameni in toata firea care fac asta. Nu cred ca oamenii pot sa se comporte intr-un fel in tara si in alt fel afara. E drept, afara daca faci mizerie, arunci fie si o guma pe jos riscul de a primi o amenda este mult mai mare. Cati romani au fost amendati pentru mizeria facuta? La cate gunoaie sunt prin tara asta, cineva le arunca. Cati au fost amendati ? Eu personal nu stiu niciunul.

Avem asa numitele sarbatori in care oamenii ies la iarba verde, petrec si in urma lor lasa dezastru, munti de gunoaie, transforma un loc frumos intr-o groapa de gunoi. Se bazeaza pe principiul "Dupa noi potopul", considerand just ca altii sa faca curatenie, asteptandu-se la asta. Si noi cei care nu aruncam suntem vinovati pentru mizerie, pentru faptul ca de multe ori trecem cu vederea pe cei care fac mizerie, nu le zicem nimic.

De ce atata mizerie, peste tot ? Nu suntem capabili sa facem curatenie dupa noi, sa pastram curatenia, nu suntem educati astfel cu un simt al ordinii ? Da, stiu suntem latini, nu germanici.

Suntem o tara de "nespalati" sau sunt doar cazuri izolate?

Inceputul calatoriei

Nu stiu exact cate bloguri sunt in acest moment, dar oricum cred ca sunt multe, foarte multe. Multe au ramas fara subiecte, nu se mai scrie pe ele, sunt precum niste corabii parasite pe marea fara de sfarsit a lumii virtuale. Te intrebi de ce au fost parasite, ce s-a intamplat cu echipajul lor, capitanul a murit sau doar a parasit vasul pentru altul sau poate chiar s-a lasat de aceasta "meserie".

De ce am inceput acest blog, poate va intrebati asta. Sunt atatea bloguri, de ce mai e nevoie de unul, ce aduce el nou ? Se spune ca orice lucrare stiintifica trebuie sa aduca un element de noutate, o alta privire, opinie altfel nu isi are rostul. "Aiurez cu gratie" este modul meu de a evada din problemele codiene, de a refula chiar. In societatea de astazi, de cele mai multe ori, trebuie sa zambesti si sa spui altceva decat ai in minte.

Momentan in aceasta calatorie sunt singur, am ales asta, sa fiu singur. Sper insa ca acest blog sa aiba treptat membrii in echipajul sau, sa fie unul plin de viata in care sa discutam diverse subiecte. Da, sa discutam fara sa fim obligati in a ne cenzura gandurile, ideile noastre despre ceea ce se petrece in jurul nostru, sa spunem pe fata ce ne place, ce nu ne place, sa fim noi insine, cu defectele si calitatile noastre.

Suna ironic, dar va invit sa va puneti o masca si sa fiti voi insiva aici, pe aceasta corabie care navigheaza pe marea lumii virtuale.